14 definiții pentru imprudență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

imprudență sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 271 / Pl: ~țe / E: fr imprudence, lat imprudentia] 1 Lipsă de prudență Si: neprevedere, nesocotință. 2 Faptă, vorbă etc. riscantă Si: nechibzuință, nesocotință.

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență; nesocotință; neprevedere. ♦ Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. – Din fr. imprudence, lat. imprudentia.

IMPRUDÉNȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență, de chibzuială; nesocotință, neprevedere. (Ironic) Caragiale a avut imprudența de a avea propriile sale concepții. GHEREA, ST. CR. II 271. ♦ Faptă nesocotită, nechibzuită. A săvîrșit o imprudență.E gata pentru toate... imprudențele. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

IMPRUDÉNȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].

IMPRUDÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)

IMPRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia

imprudență f. 1. lipsă de prudență; 2. faptă imprudentă, nesocotință.

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe

imprudénță s. f., g.-d. art. imprudénței; (fapte) pl. imprudénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPRUDÉNȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

IMPRUDENȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

Imprudență ≠ prudență


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

IMPRUDENȚĂ. Subst. Imprudență, neprevedere, nechibzuință, ușurință, neseriozitate, nesocotință, nebunie, necugetare, necumpănire, necumpătare, nesăbuință, nesăbuire (rar). Risc, hazard, aventură; aventurism. Imprudent, nebun. Aventurier. Adj. Imprudent, neprevăzător, nechibzuit, neserios, ușuratic, nesocotit, necugetat, nebun, nebunesc, necumpănit, nechitit (reg.), nesăbuit. Hazardat, periculos, riscant, riscat, aventuros; aventurist. Vb. A fi imprudent, a da dovadă de imprudență. A risca, a-și risca pielea, a-și risca viața, a se hazarda, a se aventura, a (se) primejdui, a se expune, a-și periclita viața, a-și pune capul în joc (la mijloc), a-și băga capul în foc, a-și pune capul sub secure, a-și atîrna ștreangul de gît, a se juca cu focul, a se juca cu (a se pune cu, a căuta pe) dracul. Adv. Imprudent, fără precauție, (în mod) nechibzuit, cu nechibzuință, nebunește, orbește, orbiș (fig.), cu orbire. V. întîmplare, neseriozitate, nestăpînire.

Intrare: imprudență
imprudență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprudență
  • imprudența
plural
  • imprudențe
  • imprudențele
genitiv-dativ singular
  • imprudențe
  • imprudenței
plural
  • imprudențe
  • imprudențelor
vocativ singular
plural

imprudență

etimologie: