impetuozitate sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 514 / P: ~tu-o / Pl: ~tăți / E: fr impétuosité] 1 Manifestare a unei forțe nestăpânite. 2 (Pex) Violență.

IMPETUOZITATE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Oltul] a străbătut trei șiruri de munți, zbătîndu-se deasupra stîncilor, vibrînd din toată ființa, cu o impetuozitate de care, pentru nimic în lume, n-ar mai fi în stare. BOGZA, C. O. 410. [Artileria] începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. REBREANU, P. S. 113. – Pronunțat: -tu-o-.

IMPETUOZITATE s.f. Calitatea de a fi impetuos. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. impétuosité].

IMPETUOZITATE s. f. calitatea de a fi impetuos. (< fr. impétuosité)

IMPETUOZITATE f. 1) Caracter impetuos. 2) Situație impetuoasă. [G.-D. impetuozității; Sil. -tu-o-] /<fr. impétuosité

impetuozitate f. caracterul celui impetuos.

*impetuozitáte f. (d. impetuos). Calitatea de a fi impetuos. V. sirepie.

impetuozitate (desp. -tu-o-) s. f., g.-d. art. impetuozității

impetuozitate (-tu-o-) s. f., g.-d. art. impetuozității

impetuozitate s. f. (sil. -tu-o-), g.-d. art. impetuozității

impetuozitate, -tăți.

IMPETUOZITATE s. 1. v. energie. 2. v. avânt. 3. v. vehemență.

IMPETUOZITATE s. 1. dinamism, energie, forță, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. ardoare, avînt, elan, temperament, (pop. fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai multă ~.) 3. înfocare, vehemență, violență. (Se apără, ripostează cu ~.)