13 definiții pentru impetuozitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impetuozitate sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 514 / P: ~tu-o / Pl: ~tăți / E: fr impétuosité] 1 Manifestare a unei forțe nestăpânite. 2 (Pex) Violență.

IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. impétuosité.

IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Pr.: -tu-o-] – Din fr. impétuosité.

IMPETUOZITÁTE s. f. Însușirea de a fi impetuos. [Oltul] a străbătut trei șiruri de munți, zbătîndu-se deasupra stîncilor, vibrînd din toată ființa, cu o impetuozitate de care, pentru nimic în lume, n-ar mai fi în stare. BOGZA, C. O. 410. [Artileria] începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. REBREANU, P. S. 113. – Pronunțat: -tu-o-.

IMPETUOZITÁTE s.f. Calitatea de a fi impetuos. [Pron. -tu-o-. / cf. fr. impétuosité].

IMPETUOZITÁTE s. f. calitatea de a fi impetuos. (< fr. impétuosité)

IMPETUOZITÁTE f. 1) Caracter impetuos. 2) Situație impetuoasă. [G.-D. impetuozității; Sil. -tu-o-] /<fr. impétuosité

impetuozitate f. caracterul celui impetuos.

*impetuozitáte f. (d. impetuos). Calitatea de a fi impetuos. V. sirepie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impetuozitáte (-tu-o-) s. f., g.-d. art. impetuozitắții

impetuozitáte s. f. (sil. -tu-o-), g.-d. art. impetuozității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPETUOZITÁTE s. 1. v. energie. 2. v. avânt. 3. v. vehemență.

IMPETUOZITATE s. 1. dinamism, energie, forță, putere, robustețe, tărie, vigoare, vitalitate, vlagă, (livr.) potență, (pop.) vînjoșenie, vînjoșie, vîrtoșie, voinicie, (reg.) mau, vînj, vlastă, (Munt., Olt. și Ban.) snagă, (înv.) sforță, tărime, vîrtute, vlavie, (fig.) sevă. (Dă dovadă de o ~ inepuizabilă.) 2. ardoare, avînt, elan, temperament, (pop. fam.) suflet, (reg.) mau. (Cîntați cu mai multă ~.) 3. înfocare, vehemență, violență. (Se apără, ripostează cu ~.)

Intrare: impetuozitate
  • silabație: -tu-o-
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impetuozitate
  • impetuozitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • impetuozități
  • impetuozității
plural
vocativ singular
plural

impetuozitate

  • 1. Însușirea de a fi impetuos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • [Oltul] a străbătut trei șiruri de munți, zbătîndu-se deasupra stîncilor, vibrînd din toată ființa, cu o impetuozitate de care, pentru nimic în lume, n-ar mai fi în stare. BOGZA, C. O. 410.
      surse: DLRLC
    • [Artileria] începuse să răspundă, cu teamă însă și uluită de impetuozitatea dușmanului. REBREANU, P. S. 113.
      surse: DLRLC

etimologie: