15 definiții pentru imperfecțiune imperfecție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.

IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, scădere, cusur. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. imperfection, lat. imperfectio, -onis.

imperfecțiune sf [At: ODOBESCU, ap. CADE / V: ~ecție / Pl: ~ni / E: fr imperfection, lat imperfectio, -onis] 1 Însușire a ceea ce este nedesăvârșit. 2 Mic defect care face ca un lucru să nu fie perfect.

IMPERFECȚIÚNE, imperfecțiuni, s. f. Stare a ceea ce este imperfect; defect, cusur, scădere. Imperfecțiunile unei poezii. – Pronunțat: -ți-u-.

IMPERFECȚIÚNE s.f. Starea a ceea ce este imperfect; defect. [Pron. -ți-u-, var. imperfecție s.f. / cf. fr. imperfection, it. imperfezione, lat. imperfectio].

IMPERFECȚIÚNE s. f. starea a ceea ce este imperfect. (< fr. imperfection, lat. imperfectio)

IMPERFECȚIÚNE ~i f. 1) Caracter imperfect; lipsă de perfecțiune. 2) Ceea ce este imperfect. [Sil. -ți-u-] /<fr. imperfection, lat. imperfectio, ~onis

imperfecți(un)e f. 1. starea celui imperfect; 2. defect fizic sau moral.

*imperfecțiúne f. (lat. imperféctio, -ónis). Starea de a fi imperfect, incomplet. Defect fizic saŭ moral. – Și -écție.

imperfecție sf vz imperfecțiune

IMPERFÉCȚIE s.f. v. imperfecțiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

imperfecțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. imperfecțiúnii; (defecte) pl. imperfecțiúni

imperfecțiúne s. f. perfecțiune


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPERFECȚIÚNE s. v. defect.

IMPERFECȚIUNE s. cusur, defect, deficiență, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu, (livr.) carență, racilă, tară, (pop. și fam.) beteșug, (reg. și fam.) hibă, (reg.) madea, teahnă, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) greșeală, lichea, nedesăvîrșire, răutate. (Are destule ~.)

Imperfecțiune ≠ perfecțiune

Intrare: imperfecțiune
imperfecțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imperfecțiune
  • imperfecțiunea
plural
  • imperfecțiuni
  • imperfecțiunile
genitiv-dativ singular
  • imperfecțiuni
  • imperfecțiunii
plural
  • imperfecțiuni
  • imperfecțiunilor
vocativ singular
plural
imperfecție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imperfecție
  • imperfecția
plural
  • imperfecții
  • imperfecțiile
genitiv-dativ singular
  • imperfecții
  • imperfecției
plural
  • imperfecții
  • imperfecțiilor
vocativ singular
plural

imperfecțiune imperfecție

etimologie: