16 definiții pentru imparțial

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPARȚIAL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

IMPARȚIAL, -Ă, imparțiali, -e, adj. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pr.: -ți-al] – Din fr. impartial.

imparțial, ~ă [At: MACEDONSKI, O. IV, 45 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e / E: fr imparțial] 1 a Care face o apreciere obiectivă. 2-3 av, a (În mod) nepărtinitor.

IMPARȚIAL, -Ă, imparțiali, -e, adj. (Despre oameni) Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă; nepărtinitor, obiectiv. E de prisos a spune că vom fi imparțiali, căci avem pe public judecător. MACEDONSKI, O. IV 45. Iată, mi-am zis, un critic în adevăr modern, pe cît de luminat pe atîta de imparțial. CARAGIALE, O. VII 36. – Pronunțat: -ți-al.

IMPARȚIAL, -Ă adj. Nepărtinitor, obiectiv, drept. [Pron. -ți-al. / < fr. impartial, it. imparziale].

IMPARȚIAL, -Ă adj. nepărtinitor, obiectiv. (< fr. impartial)

IMPARȚIAL ~ă (~i, ~e) (despre persoane) Care nu este parțial; care procedează în conformitate cu adevărul și dreptatea; nepărtinitor; just; drept. [Sil. -ți-al] /<fr. impartial

imparțial a. nepărtinitor: istoricul cată să fie imparțial.

*imparțiál, -ă adj. (in și parțial; fr. impartial). Nepărtinitor, care nu ține parte nimănuĭ, ci împarte justiția conform legilor eĭ: judecător imparțial. Adv. Cu imparțialitate, fără părtinire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

imparțial (desp. -ți-al) adj. m., pl. imparțiali; f. imparția, pl. imparțiale

imparțial (-ți-al) adj. m., pl. imparțiali; f. imparțială, pl. imparțiale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IMPARȚIAL adj. drept, neparțial, nepărtinitor, obiectiv, (înv.) nefățărit. (Om ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AUFRICHTIG ZU SEIN KANN ICH VERSPRECHEN, UNPARTEISCH ZU SEIN ABER NICHT (germ.) pot făgădui că voi fi sincer, nu însă și imparțial. – Goethe, „Maximen und Reflexionen”.

Intrare: imparțial
imparțial adjectiv
  • silabație: -ți-al info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imparțial
  • imparțialul
  • imparțialu‑
  • imparția
  • imparțiala
plural
  • imparțiali
  • imparțialii
  • imparțiale
  • imparțialele
genitiv-dativ singular
  • imparțial
  • imparțialului
  • imparțiale
  • imparțialei
plural
  • imparțiali
  • imparțialilor
  • imparțiale
  • imparțialelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imparțial, imparțiaadjectiv

  • 1. Capabil să facă o apreciere justă, obiectivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote E de prisos a spune că vom fi imparțiali, căci avem pe public judecător. MACEDONSKI, O. IV 45. DLRLC
    • format_quote Iată, mi-am zis, un critic în adevăr modern, pe cît de luminat pe atîta de imparțial. CARAGIALE, O. VII 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.