13 definiții pentru ilic ilec ilechi iliec


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek.

ILÍC, ilice, s. n. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane). – Din tc. yelek.

ilic sn [At: I. GOLESCU, C. / V: ilec, ilechi, ~iec, elec, elechi / Pl: ~uri, ~ice / E: tc yelek] 1 (Mun; Mol) Haină țărănească fără mâneci, din postav, dimie sau catifea, încheiată cu găitane, nasturi sau copci. 2 (Reg) Haină scurtă cu mâneci Si: surtuc. 3 (Reg) Cojoc lung, confecționat din postav roșu și piele de dihor. 4 (Reg) Flanelă.

ILÍC, ilice, s. n. (Munt., Mold.) Haină țărănească, un fel de pieptar, fără mîneci, care se încheie cu găitane, nasturi sau copci. Ilicul rupt prin care i se vedea pieptul. CAMILAR, N. II 239. Surugiul intră pe scenă îmbrăcat cu... ilic de postav cusut cu găitanuri. ALECSANDRI, T. 45.

ILÍC ~ce n. Pieptar confecționat, mai ales, din postav (împodobit cu găitane) și purtat, îndeosebi, de țărani. /<turc. yelek

ilic n. haină țărănească de aba, numită și mintean, fără mâneci și împodobită cu găitane (ilicul poate fi bărbătesc și femeiesc): surugiul îmbrăcat cu ilic de postav cusut cu găitanuri AL. [Turci YELEK].

ilíc și (vest) iléc n., pl. e și urĭ (turc. ĭelek, de unde și ngr. geléki și giléki, alb. ĭelĭek, sîrb. ĭelek, bg. elek și ilek; sp. gileco, fr. gilet. V. jiletcă). Un fel de vestă țărănească cu mînicĭ și fără mînicĭ purtată de bărbațĭ și de femeĭ. V. bondă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ilíc (ilíce), s. n. – Pieptar fără mîneci. Tc. yelek (Șeineanu, II, 225; Lokotsch 951), cf. ngr. γελέϰι, alb. jeljek, bg. elek, sb. jelek și sp. jaleco, it. gilè, giulecca (Battisti, III, 1807, 1820), fr. gilet (< jiletcă).

Intrare: ilic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ilic
  • ilicul
  • ilicu‑
plural
  • ilice
  • ilicele
genitiv-dativ singular
  • ilic
  • ilicului
plural
  • ilice
  • ilicelor
vocativ singular
plural
ilec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ilechi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iliec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ilic ilec ilechi iliec

  • 1. Pieptar (țărănesc) fără mâneci, cu revere, încheiat în față, confecționat de obicei din postav roșu sau negru ori din dimie albă (și împodobit cu găitane).
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: ilicel 2 exemple
    exemple
    • Ilicul rupt prin care i se vedea pieptul. CAMILAR, N. II 239.
      surse: DLRLC
    • Surugiul intră pe scenă îmbrăcat cu... ilic de postav cusut cu găitanuri. ALECSANDRI, T. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: