11 definiții pentru iepușoară iepșoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iepușoa sf [At: ȘEZ. III, 37 / V: iepș~ / Pl: ~re / E: iapă + -ușoară] 1-2 (Șhp) Iapă (1) (mică) Si: iepuță (1-2). 3 Iapă slabă.

IEPUȘOÁRĂ s. f. v. iepșoară.

IEPUȘOÁRĂ, iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepșoáră s. f.] – Iapă + suf. -ușoară.

IEPUȘOÁRĂ, iepușoare, s. f. Diminutiv al lui iapă. Într-un mers obișnuit, iepușoara de rechiziție pe care călărea ar fi părut o mîrțoagă în toată regula. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. A întîrziat mult în ușa grajdului, privindu-și iepușoara. CAMILAR, N. I 22. Gata!... numai s-adăp iepușoarele iestea. CREANGĂ, P. 113. – Variantă: iepșoáră (CAMILAR, N. II 111) s. f.

ĭepușoáră f., pl. e. Dim. d. ĭapă.

iepșoa sf vz iepușoară

IEPȘOÁRĂ, iepșoare, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui iapă. [Var.: iepușoáră s. f.] – Iapă + suf. -șoară.

IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară.

IEPȘOÁRĂ s. f. v. iepușoară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

iepușoáră v. iepșoáră

iepușoáră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iepușoárei; pl. iepușoáre

!iepșoáră/iepușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. iepșoárei/iepușoárei; pl. iepșoáre/iepușoáre

Intrare: iepușoară
iepșoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iepșoa
  • iepșoara
plural
  • iepșoare
  • iepșoarele
genitiv-dativ singular
  • iepșoare
  • iepșoarei
plural
  • iepșoare
  • iepșoarelor
vocativ singular
plural
iepușoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iepușoa
  • iepușoara
plural
  • iepușoare
  • iepușoarele
genitiv-dativ singular
  • iepușoare
  • iepușoarei
plural
  • iepușoare
  • iepușoarelor
vocativ singular
plural