9 definiții pentru ieșit (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEȘIT2, -Ă, ieșiți, -te, adj. 1. Scos în relief; proeminent. 2. (În expr.) Ieșit de soare (sau la spălat) = decolorat. 3. (În expr.) Ieșit din minți = nebun. – V. ieși.

ieșit2, ~ă a [At: PRAV., ap. DA ms, 1040 / Pl: ~iți, ~e / E: ieși] 1 Care s-a deplasat dintr-un spațiu închis, în afara lui Si: (înv) ieșitor (1). 2 Care a trecut din interiorul în exteriorul a ceva Si: (înv) ieșitor (2). 3-4 (Fig; îs) ~ la (ori între) oameni (sau în lume) Care frecventează (prima oară) societatea. 5 (Fig; îs) ~ cu dosul la oameni Care nu se poartă cum trebuie în societate. 6 (Fig; îla) ~ la lumină (sau la iveală) Observabil. 7 (Fig; îal) Deconspirat. 8 (Înv; îla) ~ de față Prezentat. 9 (Îla) ~ la pensie Pensionat. 10 (Înv; îla) ~ deasupra Revelat. 11-12 (Îla) ~ afară (la scaun sau la poiană) Care a defecat sau a urinat. 13 (D. părți ale unui întreg; îla) ~ în afară Proeminent. 14 Plecat de acasă. 15 (D. bolnavi) Care nu mai este nevoit să stea în casă. 16 (Spc) Care se plimbă. 17 (Spc) Eliberat din detenție. 18 (Înv; îs) ~ la luptă Care începe războiul. 19-20 (Îs) ~ înaintea (sau în calea, în drumul) Întâlnit (pentru prima oară). 21 (Îs) ~ în întâmpinarea cuiva Care primește cordial pe cineva. 22 (Fig; îas) Care ghicește dorințele, gândurile cuiva înainte de a fi exprimate. 23 (Rar; d. plâns, țipăt etc.) Manifestat. 24 (D. fenomene) Care s-a produs. 25 (Îla) ~ din cap Uitat. 26 (D. aștri) Răsărit. 27 (D. un volum) Publicat. 28 (D. modă) Care s-a impus. 29 (D. știri, vești, faimă) Răspândit. 30 (Înv; d. o pâră) Exprimat. 31 (Rar; îs) ~ de minciună Dovedit a fî minciună. 32 (D. ființe) Născut. 33 (D. ființe) Originar din... 34 (D. plante) Răsărit. 35-36 (D. produse) Care este (fabricat sau) extras de undeva. 37 (D. ape) Izvorât. 38 (D. boli de piele) Apărut pe trup. 39 (Fig) Care nu mai este bănuit de ceva. 40 (Nob; îla) ~ din lume (către Dumnezeu sau dintre noi) Mort. 41 (Îla) ~ de la (sau din) modă Demodat. 42 (Fig) Scăpat de o primejdie sau dintr-o situație grea. 43 (Fig) Demisionat. 44 (Fig) Care și-a părăsit credința. 45 (Îla) ~ din cuvântul (sau de sub autoritatea) cuiva Răzvrătit. 46 (Îal) Emancipat. 47 (Îla) ~ din minți Nebun. 48 (Îla) ~ din fire (sau din sărite ori din răbdări) Furios. 49 (Îla) ~ din răbdări Nerăbdător. 50 (Înv; îla) ~ din piele Foarte bucuros. 51 (D. pete) Care a dispărut la spălat. 52 (D. culori) Care s-a decolorat la spălat sau la soare. 53 (Îla) ~ la liman Scăpat teafăr. 54 (Îal) Care a reușit ceva foarte dificil. 55 (Îal) Care a realizat un scop. 56-57 (Îla) ~ la covrigi (sau la pepeni) Care a sărăcit sau care a dat faliment. 58 (Înv; îla) ~ la văpsea (sau la capăt bun) Care s-a sfârșit cu bine. 59 (Înv; îla) ~ la obraze Parvenit. 60 (Îs) ~ la larg Ajuns într-un loc deschis. 61 (Îas) Eliberat. 62 (Reg; îs) ~ basma (sau batistă) curată Care nu mai este bănuit de nimic rău. 63 (Îs) ~ tobă de carte Care a devenit foarte învățat. 64 (Înv) Care este consecința a ceva. 65 (Înv; la măsurători, la operații aritmetice) Care este egal cu... 66 (D. semănături) Care a fost recoltat într-o anumită cantitate pe unitatea de suprafață. 67 (Înv; d. un act) Emis. 68 (Înv) Realizat. 69 (Înv) Care s-a sfârșit într-un anumit fel. 70 (Înv) Dispărut. 71 (Înv) Plecat. 72 (Înv) Care își ia rămas-bun de la cineva. 73 (Înv) Care a părăsit pe cineva sau ceva. 74 (Înv) Care s-a lăsat de ceva.

IEȘÍT2, -Ă, ieșiți, -te, adj. 1. Scos în relief; proeminent. 2. (În expr.) Ieșit de soare (sau la spălat) = decolorat. 3. (În expr.) Ieșit din minți = nebun. – V. ieși.

IEȘÍT, -Ă, ieșiți, -te, adj. 1. Scos în relief, proeminent. Cînd vreun biet [cîine] pribeag, cu coastele ieșite, apucase osul înaintea lui, Jap îl lăsa în pace. GALACTION, O. I 309. Streșinile ieșite erau suspendate de stîlpi albi. EMINESCU, N. 57. Învelișuri cu streașină ieșită ca o umbrelă. GHICA, S. 55. 2. (În expr.) Ieșit la soare sau ieșit la spălat = decolorat. 3. (În expr.) Ieșit din minți (sau din minte) = nebun. Rămase ca ieșit din minte, cînd, în loc de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72. Acuma văd și eu bine că am fost ieșit din minți și te rog să mă ierți. CARAGIALE, O. III 77. ◊ (Substantivat) În fruntea lor era Jupîn Traico, cu capul gol, cu cămașa sfîșiată, cu înfățișarea unui ieșit din minți. GALACTION, O. I 199. 4. (Contabilitate; substantivat, n. pl.) Material scos din patrimoniul unei instituții. V. intrat.

IEȘÍT ~tă (~ți, ~te) Care este scos în relief. ◊ ~ din minți nebun, înnebunit. /v. a ieși

ĭeșít, -ă adj. (d. ĭes). Care a ĭeșit. Ĭeșit (de soare, la spălat), discolorat (de soare, la spălat).


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IEȘÍT adj. proeminent. (Parte ~ a unui obiect.)

IEȘÍT adj. v. decolorat, spălăcit, șters.

IEȘIT adj. proeminent. (Parte ~ a unui obiect.)

Intrare: ieșit (adj.)
ieșit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieșit
  • ieșitul
  • ieșitu‑
  • ieși
  • ieșita
plural
  • ieșiți
  • ieșiții
  • ieșite
  • ieșitele
genitiv-dativ singular
  • ieșit
  • ieșitului
  • ieșite
  • ieșitei
plural
  • ieșiți
  • ieșiților
  • ieșite
  • ieșitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ieșit (adj.)

  • 1. Scos în relief.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: proeminent attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd vreun biet [câine] pribeag, cu coastele ieșite, apucase osul înaintea lui, Jap îl lăsa în pace. GALACTION, O. I 309.
      surse: DLRLC
    • Streșinile ieșite erau suspendate de stîlpi albi. EMINESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
    • Învelișuri cu streașină ieșită ca o umbrelă. GHICA, S. 55.
      surse: DLRLC
  • 2. expresie Ieșit de soare (sau la spălat) = decolorat spălăcit șters (adj.)
    surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. expresie Ieșit din minți = nebun (adj.)
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • Rămase ca ieșit din minte, cînd, în loc de mere coapte aurii, văzu că pomul înmugurise din nou. ISPIRESCU, L. 72.
      surse: DLRLC
    • Acuma văd și eu bine că am fost ieșit din minți și te rog să mă ierți. CARAGIALE, O. III 77.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat În fruntea lor era Jupîn Traico, cu capul gol, cu cămașa sfîșiată, cu înfățișarea unui ieșit din minți. GALACTION, O. I 199.
      surse: DLRLC
  • 4. contabilitate (și) substantivat neutru (la) plural Material scos din patrimoniul unei instituții.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi ieși
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX