23 de definiții pentru iatagan
din care- explicative DEX (17)
- ortografice DOOM (4)
- etimologice (1)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan s. n.] – Din tc. yatağan.
iatagan sn [At: DIONISIE, C. 180 / V: (reg) iet~, (Mol) harțagan, iar~, ~teg~, iert~, iertăg~, ietăg~, ieteg~ / Pl: ~e / E: tc yatagan] (Înv) Sabie turcească, de lungime medie, curbată, cu lama lată și cu două tăișuri.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan, -e s. n.] – Din tc. yatağan.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie scurtă încovoiată, cu două tăișuri, pe care o foloseau turcii la atac. Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. – Variantă: iartagan (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ȘEZ. VI 151) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IATAGAN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime medie, cu lamă lată, curbată și cu două tăișuri. /<turc. yatagan
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iatagan n. sabie încovoiată turcească cu două tăișuri: iatagane de Horasan OD. [Turc. YATAGAN].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĭatagán n., pl. e (turc. ĭataghan, de unde și ngr. gĭatagáni, bg. sîrb. ĭatagan, ung. jatagány). Un fel de sabie turcească încovoĭată și lată la capăt. – În est și ĭartagan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IARTAGAN s. n. v. iatagan.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
IARTAGAN s. n. v. iatagan.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IARTAGAN s. n. v. iatagan.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
atagan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
iartagan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iategan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iertagan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
iertăgan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ietagan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ietăgan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ietegan sn vz iatagan
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ĭartagán, V. ĭatagan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
iatagan s. n., pl. iatagane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
iatagan s. n., pl. iatagane
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
iatagan s. n., pl. iatagane
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
iatagan, -ne.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
iatagan (iatagane), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
iatagán, iatagane, s.n. Sabie turcească: „Isolat cu totul de celaltă Europa prin confesiunea sa, iar de Constantinopole prin iatagane…” (Koman, 1937: 47). – Din tc. yatağan (Scriban, DEX).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
iatagan, iataganesubstantiv neutru
- 1. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. DLRLC
- Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. DLRLC
- Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. DLRLC
-
etimologie:
- yatağan DEX '98 DEX '09