23 de definiții pentru iatagan

din care

Explicative DEX

IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan s. n.] – Din tc. yatağan.

iatagan sn [At: DIONISIE, C. 180 / V: (reg) iet~, (Mol) harțagan, iar~, ~teg~, iert~, iertăg~, ietăg~, ieteg~ / Pl: ~e / E: tc yatagan] (Înv) Sabie turcească, de lungime medie, curbată, cu lama lată și cu două tăișuri.

IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. [Var.: iartagan, -e s. n.] – Din tc. yatağan.

IATAGAN, iatagane, s. n. Sabie scurtă încovoiată, cu două tăișuri, pe care o foloseau turcii la atac. Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. – Variantă: iartagan (ALECSANDRI, T. 227, SEVASTOS, C. 276, ȘEZ. VI 151) s. n.

IATAGAN ~e n. înv. Sabie turcească de lungime medie, cu lamă lată, curbată și cu două tăișuri. /<turc. yatagan

iatagan n. sabie încovoiată turcească cu două tăișuri: iatagane de Horasan OD. [Turc. YATAGAN].

ĭatagán n., pl. e (turc. ĭataghan, de unde și ngr. gĭatagáni, bg. sîrb. ĭatagan, ung. jatagány). Un fel de sabie turcească încovoĭată și lată la capăt. – În est și ĭartagan.

IARTAGAN s. n. v. iatagan.

IARTAGAN s. n. v. iatagan.

IARTAGAN s. n. v. iatagan.

atagan sn vz iatagan

iartagan sn vz iatagan

iategan sn vz iatagan

iertagan sn vz iatagan

iertăgan sn vz iatagan

ietagan sn vz iatagan

ietăgan sn vz iatagan

ietegan sn vz iatagan

ĭartagán, V. ĭatagan.

Ortografice DOOM

iatagan s. n., pl. iatagane

iatagan s. n., pl. iatagane

iatagan s. n., pl. iatagane

Etimologice

iatagan (iatagane), s. n. – Sabie turcească cu lama curbă, cu două tăișuri. – Var. iartagan, ie(r)tagan. Mr. γiatăgane. Tc. yatagan (Roesler 593; Șeineanu, II, 221; Lokotsch 944), cf. ngr. γιαταγάνι, alb., bg. jatagan.

Regionalisme / arhaisme

iatagán, iatagane, s.n. Sabie turcească: „Isolat cu totul de celaltă Europa prin confesiunea sa, iar de Constantinopole prin iatagane…” (Koman, 1937: 47). – Din tc. yatağan (Scriban, DEX).

Intrare: iatagan
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iatagan
  • iataganul
  • iataganu‑
plural
  • iatagane
  • iataganele
genitiv-dativ singular
  • iatagan
  • iataganului
plural
  • iatagane
  • iataganelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iartagan
  • iartaganul
  • iartaganu‑
plural
  • iartagane
  • iartaganele
genitiv-dativ singular
  • iartagan
  • iartaganului
plural
  • iartagane
  • iartaganelor
vocativ singular
plural
iategan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iertagan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iertăgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietagan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietăgan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
atagan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ietegan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iatagan, iataganesubstantiv neutru

  • 1. Sabie turcească, de lungime mijlocie, cu lama curbă și lată, cu două tăișuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Într-un colț la o portiță era liniște, și acolo sta de strajă un oștean bătrîn, cu două iatagane încrucișate în seleaf. SADOVEANU, F. J. 668. DLRLC
    • format_quote Și-i fulgeră-n cap ochii și-n mînă iataganul. COȘBUC, P. I 53. DLRLC
    • format_quote Venea tot iuruș, cu iataganul în dinți. GHICA, S. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.