IANUARIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar^[1]. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuar s. m.] – Din sl. ijanuarij. corectat(ă)

ianuarie sms [At: CONTEMP. 1950, nr. 170, 6/4 / P: ~nu-a~ / V: ~ar, ~nvarie / E: vsl иꙗноуарий] Primă lună a anului, având 31 de zile Si: (pop) gerar, sărindar.

IANUARIE s. m. Prima lună a anului, având 31 de zile; gerar; cărindar. [Pr.: -nu-a-. – Var.: ianuar s. m.] – Din sl. ijanuarij.

IANUARIE s. m. Întîia lună a anului. Partizanii păcii din lumea întreagă comemorează la 8 ianuarie împlinirea a cinci ani de la moartea marelui scriitor francez Romain Rolland. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 170, 6/4. – Pronunțat: -nu-a-ri-e. – Variante: ghenarie (KOGĂLNICEANU, S. 43), ianuar s. m.

IANUARIE m. Prima lună a anului. [G.-D. lui ianuarie; Sil. -nu-a-ri-e] /<sl. ijaanuarij

Ianuarie f. întâia lună a anului. [De origină slavo-greacă].

genar sm vz ghenarie

ghenar sm vz ghenarie

ghenare sm vz ghenarie

ghenarie sm [At: URECHE, ap. LET. I, 119/4 / V: (înv) genar, (înv) ghenar, (înv) ghenare, (înv) ghenuarie, (înv) ghenuariu, (înv) ghenvarie, (înv) ghenvariu / P: ~ri-e / E: vsl гєнарѥ, гєн(в)арии] (Înv) Ianuarie.

ghenuarie sm vz ghenarie

ghenuariu sm vz ghenarie

ghenvarie sm vz ghenarie

ghenvariu sm vz ghenuarie

ianuar sns vz ianuarie

ianvarie sms vz ianuarie

IANUAR(IE) sm. 📆 Întîia lună a anului [gr.].

GHENARIE s. m. v. ianuarie.

Ghenar m. pop. Ianuarie. [Gr. mod.].

ghenárie, V. ĭanuarie.

*ĭanuárĭŭ m., gen. al luĭ (lat. januarius [adică mensis], luna luĭ Ianu, un zeŭ la Romanĭ). Prima lună a anuluĭ. – Ob. ĭanuárie (ngr. ĭanuários). Vechĭ ghenárie și -áre, ghenuarie, ghenvarie și -áre, ghenariŭ, genvariŭ, ghenar și (după ger) gerar (vsl. genvarĭ, genarĭ). Mold. și ĭenuarie.

ĭenuárie, V. ĭanuariŭ.

!ianuarie (desp. -nu-a-ri-e) s. m., g.-d. art. lui ianuarie; abr. ian.; simb. I/.01./-01- (dar: 1, 2, 24 Ianuarie [1 cit. întâi, 2 cit. doi/două] (sărbători) s. proprii m.)

ianuarie (dar: 1 Ianuarie [cit. întâi ~]) (-nu-a-ri-e) s. m., g.-d. lui ianuarie; abr. ian.; I/.01./-01-

ianuarie s. m. (sil. -nu-a-ri-e), g.-d. art. lui ianuarie; abr. ian., simb. I (și:. 1./-1-)

ianuarie

Ianuarie.

ianuarie s. m. – Prima lună a anului, gerar. – Var. (rară) ianuariu. Sl. januariĭ. Este dublet de la ghenarie (var. ghen(u)ar), s. m., din sl. gen(ν)ariĭ. Sec. XVII, înv.

ghenarie s. m. – Ianuarie. – Var. g(h)en(u)ar(ie). Mr. g’inar. Sl. genarii, din ngr. γενάρης (Cihac, II, 119). În locuit modern de ianuarie, din lat. ianuarius.

IANUARIE s. (pop.) cărindar, gerar, (înv.) ghenarie.

IANUARIE s. (pop.) cărindar, gerar, (înv.) ghenarie.

GHENARIE s. v. ianuarie.

ghenarie s. v. IANUARIE.

LUNILE ANULUI. Subst. Ianuarie, cărindar (înv. și pop.), gerar (pop.); februarie, faur (pop.), făurar (pop.); martie, mărțișor (pop.), germănar (rar); aprilie, prier (înv. și pop.), florar (pop., rar); mai, florar (pop.); iunie, cireșar (pop.); iulie, (luna lui) cuptor (pop.); august, gustar (pop.), măsălar (pop.), secerar (pop.); septembrie, răpciune (pop.), brumărel (pop.), vinicer (pop.); octombrie, brumărel (pop.), brumar (pop.); noiembrie, promorar (pop.), brumar (pop.), brumărel (pop.); decembrie, ningău (reg.). V. timp.