IALOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Înv. și reg.) Vacă mare și grasă. – Din bg., sb. jalovica.

ialoviță sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 76/15 / V: alo~, ~oghi~, ~ogi~, ~oji~, ~omi~, iloi~, ilov~, ~lvi~ / Pl: ~țe, ~ți / E: bg яловица, srb jalovica] 1 (Îrg) Vacă mare și grasă. 2 (Fig; dep) Femeie mare și grasă. 2 (Înv) Bir plătit în vaci.

IALOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Înv. și reg.) Vacă mare și grasă. – Din bg., scr. jalovica.

IALOVIȚĂ, ialovițe, s. f. (Învechit și regional) Vacă mare și grasă (de obicei stearpă). Li se aduc 12 harabale cu pîne, 12 ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin. CREANGĂ, P. 260. D. Ciomag se ușurase de vite desfăcînd ca la 80 de vaci pe care le-au îngrășat pe suhat și făcînd aceea ce se numește... ialovițe. I. IONESCU, D. 383. – Variantă: ialomiță (SEVASTOS, N. 100) s. f.

IALOVIȚĂ ~e f. Vacă stearpă, ținută și îngrășată pentru carne. /<bulg., sl. jalovica

ialoviță f. Mold, vacă grasă: li se aduse 22 ialovițe fripte CR. [Serb. ĬALOVIȚA, vacă stearpă].

ĭáloviță f., pl. e (vsl. ĭalovicĭ, d. ĭalovŭ, sterp; rus. ĭálovaĭa, vacă stearpă, ĭálovica, juncă, pol. jalowica, bg. sîrb. jalovica). Est. Vacă foarte grasă, mangoliță. – Și ĭalomiță (vest).

aloghiță sf vz ialoviță

aloviță sf vz ialoviță

ialoghiță sf vz ialoviță

ialogiță sf vz ialoviță

ialojiță sf vz ialoviță

ialomiță sf vz ialoviță

ialviță sf vz ialoviță

iloghiță sf vz ialoviță

iloiță sf vz ialoviță

iloviță sf vz ialoviță

❍ALOVIȚĂ = IALOVIȚĂ.

IALOMIȚĂ s. f. v. ialoviță.

ialoviță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ialoviței; pl. ialovițe

ialoviță (înv., reg.) s. f., g.-d. art. ialoviței; pl. ialovițe

ialoviță s.f., g.-d. art. ialoviței; pl. ialovițe

ialoviță (ialovițe), s. f. – Vacă îngrășată pentru a fi sacrificată. Sl. (bg., sb., rus.) jalovica „văcuță”, din sl. jalovŭ „sterp” (Cihac, II, 147; Conev 57; DAR). Este dublet al lui iloave, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Trans. de Nord, din rut. jalovyi „sterp” (DAR).

ialomiță TDRG inserează cuvîntul ca variantă a lui Ialoviță „vacă îngrășată pentru tăiere” < sl. jalovica „vacă stearpă”. DA adaugă că numele topic Ialomița are aceeași origine, pornindu-se de la, sensul de „loc nelucrat” (la fel și Iorgu Iordan, Nume de locuri, p. 88; cf. s.-cr. jȁlovica „loc sterp” ; CADE nu inserează cuvîntul). Se înțelege că vacile sterpe sînt îngrășate pentru tăiere. Dar cum se explică introducerea lui m ? Singurul care se ocupă de aceasta este Mihăilă, p. 79, care crede că v a devenit m în același fel ca în pimniță < pivniță. Dar în acest din urmă cuvînt a avut loc o asimilare (vn>mn), iar ialoviță nu conține nici o nazală. Trebuie să pornim de la o formă *ialovmiță, care putea deveni *ialomniță, apoi ialońiță, ialomiță, ca mńel > miel. Această formă *ialovniță găsește un sprijin într-un derivat ucrainean : ялівник „turmă tînără, care nu muncește, vaci sau oi sterpe”. Dar dacă sensul primitiv al lui Ialomița $este „teren steril”, ar trebui să credem că numele rîului vine de la regiunile din jurul vărsării lui, nu de la izvor. Pare mai probabil că avem de-a face cu „turmă tînără, care nu muncește”, pornindu-se de la pășunile din jurul izvorului.

IALOVIȚĂ s.f. (MoId., Ban.) Vacă mare și grasă. A: Giunghiară 7 ialoviță si le făcură jărtvă. CRON. 1689, 33^r. 1000 de ialoviță pentru hrana slujitorilor. NCL II, 297 ; cf. CRB, 163^v; CRON. 1707, 30^v; PSEUDO-COSTIN; CRON. 1732, 25^v; NECULCE. C: lalovicĕ. Vacca. AC, 343 Etimologie: bg., scr., rus. jalovica.

ialoviță, ialovițe, s.f. (înv. și reg.) 1. vacă mare și grasă. 2. bir plătit în vaci.