iții¹ i [At: DA / V: ițiiu / E: fo] 1 Cuvânt care exprimă surprinderea la o apariție neașteptată. 2 (Îrg; într-un joc de copii; îe) A face ~ A scoate puțin capul afară din locul în care s-a ascuns, pentru a da un semnal convențional.

IȚII¹ interj. (În expr.) A face iții = a se arăta puțin, a se iți. Da veniți încoaci... Ce, doamne iartă-mă, de-mi faceți iții? ALECSANDRI, T. 427. Îl vezi prin vis... el îți face iții. id. ib. 945.

IȚII interj.: A face ~ a scoate puțin capul din locul unde este ascuns. /Onomat.

iții! int. Mold. (într’un joc analog cu v’ați-ascunsele) strigătul ce scoate copilul ascuns ivindu-se pe neașteptate: iții! [Onomatopee].

ițiiu i vz iții¹

iții interj.

iții interj. – Cuvînt cu care se atrage atenția copilului care caută, în jocul de-a v-ați ascunselea. Origine expresivă. După Tiktin, de la aici-i „uite-l aici”. Cf. iți, vb. refl. (a se arăta, a se ivi), pe care Tiktin (urmat de DAR și de Scriban) îl consideră der. de la interj. (cf. var. iții, ițîi, care pare a-i da dreptate), și pe care Cihac, II, 151, o punea greșit în legătură cu sl. iti „a merge”, iar Philippide, II, 718, cu alb. etsëń „a da”. Este cuvînt folosit aproape exclusiv în Mold.