HURON, huroni, s. m. (La pl.) Trib de amerindieni care locuia în trecut la marginea lacurilor Huron și Ontario; (și la sg.) persoană care făcea parte din acest trib. – Din fr. Huron.

huron sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr huron] Persoană din tribul indian existent altădată la marginea lacurilor Huran și Ontario.

HURON, huroni, s. m. Persoană din tribul indian existent altădată la marginea lacurilor Huron și Ontario. – Din fr. Huron.

HURON s.m. (Liv.; fam.) Om grosolan, mitocan, mojic. [< fr. huron]. corectat(ă)

HURON, -Ă adj., s. m. f (indian) care aparține unui trib irochez din America de Nord. ◊ (s. f.) limbă vorbită de huroni. ◊ s. m. (fam.) om grosolan, mitocan, mojic. (< fr., engl. huron)

huron s. m., pl. huroni

huron s. m., pl. huroni

huron s. m., pl. huroni

HURON [hjúrən], lac în America de Nord (S.U.A. și Canada), în sistemul Marilor Lacuri, la 177 m alt.; 59,6 mii km². Ad. max.: 228 m. Legat prin canale navigabile și râuri de lacurile Michigan, Erie, Superior. Lungime: 470 km; lățime: 240 km. Navigație. Pescuit.

HURÓNI (< fr.) s. m. pl. Trib amerindian de limbă și cultură irocheză, care locuia în marginea lacurilor Huron și Ontario, în N S.U.A. și în S Canadei. Aliați ai francezilor (1616-1648); în sec. 18, o mare parte a h. au fost alungați de irochezi și de expansiunea europenilor. Azi mai trăiesc abia câteva sute lângă Québec.