15 definiții pentru hurmuz (arbust)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din n. pr. tc. Hurmuz.

hurmuz [At: (a. 1669), ap. DA ms / V: hormos, hormoz, hormuz, hozmoz / Pl: (1-2) ~uri, (3) ~zi / E: tc Hurmuz] 1 sn Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul. 2 sn (Lpl) Șirag de astfel de mărgele. 3 sm Arbust ornametal cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus).

HURMÚZ, (1) hurmuzuri, s. n., (2) hurmuzi, s. m. 1. S. n. Mărgea de sticlă imitând mărgăritarul; (la pl.) șirag de astfel de mărgele. 2. S. m. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus). – Din tc. (n. pr.) Hurmuz.

HURMÚZ1, hurmuzi, s. m. Arbust cu florile trandafirii, cultivat mai ales ca plantă ornamentală; are fructele de mărimea boabelor de cireșe, de culoare albă ca zăpada (Symphoricarpus racemosus). O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înfloriți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71. Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97.

HURMÚZ1 ~i m. Arbust decorativ cu frunze opuse, flori roz-trandafirii, cu fructe albe în formă de bobițe, cultivat ca plantă ornamentală. /<turc. Hurmuz

hurmuz n. 1. mărgăritar de sticlă: și la gât cu o basma albă și cu hurmuz de cel bun POP.; 2. frumos arbust, originar din Canada, adesea cultivat ca plantă ornamentală (Symphoria racemosa). [Turc. HURMUZ, Urmuz, oraș în golful Persic de unde a venit mărgăritarul în comerț].

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.

ormug[1] sn vz hurmuz

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

ormuz[1] sm vz hurmuz

  1. Variantă neatestată de definiția principală — LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hurmúz1 (arbust) s. m., pl. hurmúzi

hurmúz (arbust) s. m., pl. hurmúzi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HURMÚZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.

HURMUZ s. (BOT.; Symphoricarpus albus) (rar) corale-albe (pl.), lemn-cu-boabele-albe.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hurmúz (hurmúzi), s. m.1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).

Intrare: hurmuz (arbust)
hurmuz1 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hurmuz
  • hurmuzul
  • hurmuzu‑
plural
  • hurmuzi
  • hurmuzii
genitiv-dativ singular
  • hurmuz
  • hurmuzului
plural
  • hurmuzi
  • hurmuzilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hurmuz (arbust) Symphoricarpus

  • 1. Arbust ornamental cu flori trandafirii și cu fructe bace albe de mărimea cireșelor (Symphoricarpus albus).
    exemple
    • O întinsă livadă bătrînă, ce înălța la soare arbori stufoși înfloriți, era tăiată de drumușoare înguste, mărginite de tufe de lilieci și hurmuz. SADOVEANU, O. IV 71.
      surse: DLRLC
    • Floare albă de hurmuz, Rău îi să ai călăuz Numai vîntul cel hursuz. BELDICEANU, P. 97.
      surse: DLRLC

etimologie: