13 definiții pentru huiduit
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
huiduit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: huidui] 1-2 Huiduială (1-2).
huiduit2, ~ă a [At: ODOBESCU, III, 246 / E: huidui] 1 Gonit2. 2 Batjocorit2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HUIDUI, huidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HUIDUI, huiduiesc, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. [Prez. ind. și: huidui] – Huideo + suf. -ui.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HUIDUI, huiduiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A apostrofa în mod violent pe cineva cu ocări și fluierături, pentru a-și manifesta nemulțumirea și revolta, a da cu huo; p. ext. a ocărî, a batjocori. Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153. Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113. – Prez. ind. și: huidui (SAHIA, N. 63).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A HUIDUI ~iesc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
huiduì v. a da cu huideo.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
húĭduĭ și -ĭésc, a -í v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!huidui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. huidui, 3 huiduie, imperf. 1 huiduiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să huidui, 3 să huiduie
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
!huidui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. huidui/huiduiesc, imperf. 3 sg. huiduia; conj. prez. 3 să huiduie/huiduiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
huidui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiesc, imperf. 3 sg. huiduia; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HUIDUI vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A huidui ≠ a aclama
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
huidui, huiduiverb
- 1. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături. DEX '09 DLRLC
- Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153.
- Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386.
- După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.
-
etimologie:
- Huideo + sufix -ui. DEX '98 DEX '09