17 definiții pentru hrăni hărăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Adesea fig.) A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta. ◊ Expr. (Refl.) A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin, a ciuguli. 2. Refl. Fig. (Reg.; despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii. [Var.: (pop.) hărăní vb. IV] – Din sl. hraniti.

hrăni [At: PSALT. SCH. 490/19 / V: hăr~, ar~ (arâni) / Pzi: ~nesc / E: vsl хранити] 1-2 vtr (Șfg) A da cuiva să mănânce sau a mânca Si: a (se) alimenta, a (se) nutri. 3-4 vtr (Pex) A (se) întreține. 5-6 vtr (Pex) A(-și) asigura existența cu cele necesare. 7 vt A crește copii. 8 vt A da hrană animalelor. 9 vt (Pex) A crește animale. 10 vt (Îe) A ~ batoza A alimenta batoza cu snopi. 11 vt A da hrană multă și de calitate Si: a îngrășa. 12 vr (Fig; d. vinuri) A deveni tare datorită vechimii. 14 vtr (Mol; șfg) A se sătura de hrană. 15 vr (Îe) A se ~ cu vânt A nu avea ce mânca. 15 (Îae) A mânca foarte puțin Si: a ciuguli. 16-17 vtr (Pex) A(-și) găsi sursa veniturilor necesare traiului. 18 vr (Pex) A-și câștiga existența dintr-o anumită muncă. 19 vr (Fig) A trăi cu cât se poate și cum se poate. 20 vr (Fig) A-și face iluzii. 21 (Jur; înv) A avea uzufructul unei averi. 22 (Slî) A feri.

HRĂNÍ, hrănesc, vb. IV. 1. Tranz. (Uneori urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A da cuiva de mîncare; a nutri, a alimenta. Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L., 15. Să-mi lai copilașii, cari dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate. CREANGĂ, P. 289. Să vină la mine că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27. Dorul mîndrei unde șede?... Colo-n codrulețul verde, Unde murgul și-l hrănește Și la mîndra se gîndește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286. ◊ Refl. Nu mă hrănisem decît cu borș de pui. NEGRUZZI, S. I 220. Eu, vere, te-aș întreba... Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești? ALECSANDRI, P. P. 314. ◊ Fig. Băteau inimile în piepturile a 35000 de romîni, hrănind parcă o singură conștiință, aceea a datoriei de împlinit. D. ZAMFIRESCU, R. 236. Inima hrănește o tainică dorință. ALECSANDRI, P. I 133. (Refl.) În agitata și scurta lui viață, Pușkin s-a hrănit, desigur, cu ideile revoluționarilor decembriști. SADOVEANU, E. 210. Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit. ALEXANDRESCU, P. 28. ◊ Expr. A se hrăni cu vînt = a nu avea ce mînca. ♦ Fig. (Cu privire la o mașină, la foc etc.) A alimenta, a întreține. Tîrîi înlăuntru un munte întreg de vreascuri și de uscături, care ar fi fost îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei. HOGAȘ, M. N. 167. Alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii. VLAHUȚĂ, la TDRG. ♦ (Rar) A întreține (pe cineva). Acum am douăzăci de ani și nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisît (= tratat) ca un copil și ca să mă hrănești mai mult. KOGĂLNICEANU, S. 96. ◊ Refl. Știu foarte bine că eu costisesc o mulțime de bani... Vreu să mă hrănesc eu sîngur. KOGĂLNICEANU, S. 105. 2. Refl. Fig. (Regional; adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de») A-i fi de ajuns, a se sătura de ceva (mai ales de lucruri neplăcute). Se hrănise și Noe de stat la cușcă. ȘEZ. II 3. – Variantă: (popular) hărăní (DELAVRANCEA, S. 206, TEODORESCU, P. P. 290) vb. IV.

A HRĂNÍ ~ésc tranz. 1) (persoane, animale, plante) A întreține cu hrană; a alimenta. 2) (persoane) A asigura cu cele trebuincioase existenței; a întreține. /<sl. hraniti

hrăni v. 1. a nutri, a întreține vieața prin mijlocul alimentelor: pâinea hrănește pe om; 2. fig. a întreține, a face să dureze: a hrăni ură, dorințe.

HĂRĂNÍ vb. IV v. hrăni.

HĂRĂNÍ vb. IV V. hrăni.

hrănésc v. tr. (vsl. hraniti, a păzi, a nutri; rus. hranitĭ, a păzi). Vechĭ. Feresc, păzesc. Azĭ. Nutresc, daŭ mîncare. Fig. Întrețin, fac să dureze: promisiunea hrănește speranța. – Pin vest și hărănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hrăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 să hrăneáscă

hrăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hrănésc, imperf. 3 sg. hrăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. hrăneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HRĂNÍ vb. 1. v. mânca. 2. v. întreține.

HRĂNÍ vb. v. întreține, menține, sătura.

HRĂNI vb. 1. a (se) alimenta, a mînca, a (se) nutri. (Se ~ consistent.) 2. a (se) întreține, a (se) susține, a (se) ține. (El își ~ părinții.)

hrăni vb. v. ÎNTREȚINE. MENȚINE. SĂTURA.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HONOS ALIT ARTES (lat.) onoarea hrănește artele – Cicero, „Tusculanea disputationes”, I, 2, 4. Prețuirea este un puternic stimulent al creației.

QUI UTITUR MENDACIIS HIC PASCIT VENTOS (lat.) cine se bizuie pe minciuni se hrănește cu vânt – În românește: cine seamănă minciună culege vânt.

Intrare: hrăni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hrăni
  • hrănire
  • hrănit
  • hrănitu‑
  • hrănind
  • hrănindu‑
singular plural
  • hrănește
  • hrăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hrănesc
(să)
  • hrănesc
  • hrăneam
  • hrănii
  • hrănisem
a II-a (tu)
  • hrănești
(să)
  • hrănești
  • hrăneai
  • hrăniși
  • hrăniseși
a III-a (el, ea)
  • hrănește
(să)
  • hrănească
  • hrănea
  • hrăni
  • hrănise
plural I (noi)
  • hrănim
(să)
  • hrănim
  • hrăneam
  • hrănirăm
  • hrăniserăm
  • hrănisem
a II-a (voi)
  • hrăniți
(să)
  • hrăniți
  • hrăneați
  • hrănirăți
  • hrăniserăți
  • hrăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hrănesc
(să)
  • hrănească
  • hrăneau
  • hrăni
  • hrăniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hărăni
  • hărănire
  • hărănit
  • hărănitu‑
  • hărănind
  • hărănindu‑
singular plural
  • hărănește
  • hărăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hărănesc
(să)
  • hărănesc
  • hărăneam
  • hărănii
  • hărănisem
a II-a (tu)
  • hărănești
(să)
  • hărănești
  • hărăneai
  • hărăniși
  • hărăniseși
a III-a (el, ea)
  • hărănește
(să)
  • hărănească
  • hărănea
  • hărăni
  • hărănise
plural I (noi)
  • hărănim
(să)
  • hărănim
  • hărăneam
  • hărănirăm
  • hărăniserăm
  • hărănisem
a II-a (voi)
  • hărăniți
(să)
  • hărăniți
  • hărăneați
  • hărănirăți
  • hărăniserăți
  • hărăniseți
a III-a (ei, ele)
  • hărănesc
(să)
  • hărănească
  • hărăneau
  • hărăni
  • hărăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hrăni hărăni

  • 1. tranzitiv reflexiv adesea figurat A da cuiva să mănânce sau a mânca; a (se) nutri, a (se) alimenta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: alimenta mânca nutri 10 exemple
    exemple
    • Dacă mă vezi așa de jigărit, este că n-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L., 15.
      surse: DLRLC
    • Să-mi lai copilașii, cari dorm acum, și să-i hrănești; apoi să-mi faci bucate. CREANGĂ, P. 289.
      surse: DLRLC
    • Să vină la mine că-l voi hrăni cu miez de nucă. EMINESCU, N. 27.
      surse: DLRLC
    • Dorul mîndrei unde șede?... Colo-n codrulețul verde, Unde murgul și-l hrănește Și la mîndra se gîndește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 286.
      surse: DLRLC
    • Nu mă hrănisem decît cu borș de pui. NEGRUZZI, S. I 220.
      surse: DLRLC
    • Eu, vere, te-aș întreba... Cu ce hrană te hrănești De nici vara nu muncești? ALECSANDRI, P. P. 314.
      surse: DLRLC
    • figurat Băteau inimile în piepturile a 35000 de romîni, hrănind parcă o singură conștiință, aceea a datoriei de împlinit. D. ZAMFIRESCU, R. 236.
      surse: DLRLC
    • figurat Inima hrănește o tainică dorință. ALECSANDRI, P. I 133.
      surse: DLRLC
    • figurat În agitata și scurta lui viață, Pușkin s-a hrănit, desigur, cu ideile revoluționarilor decembriști. SADOVEANU, E. 210.
      surse: DLRLC
    • figurat Din sînul maicii mele, născut în griji, necazuri, Restriștea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit. ALEXANDRESCU, P. 28.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv A se hrăni cu vânt = a nu avea ce mânca; a mânca foarte puțin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ciuguli
    • 1.2. figurat Cu privire la o mașină, la foc etc.:
      exemple
      • Tîrîi înlăuntru un munte întreg de vreascuri și de uscături, care ar fi fost îndeajuns să hrănească pentru veșnicie focul nestins pe altarele Vestei. HOGAȘ, M. N. 167.
        surse: DLRLC
      • Alții stau sus pe batoze și hrănesc mașina, care le smulge snopii. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.3. rar A întreține (pe cineva).
      exemple
      • Acum am douăzăci de ani și nu pot a mai răbda ca să fiu tractarisît (= tratat) ca un copil și ca să mă hrănești mai mult. KOGĂLNICEANU, S. 96.
        surse: DLRLC
      • Știu foarte bine că eu costisesc o mulțime de bani... Vreu să mă hrănesc eu sîngur. KOGĂLNICEANU, S. 105.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv figurat regional (Adesea urmat de determinări introduse prin prepoziția «de») A-i fi de ajuns, a se sătura de ceva (mai ales de lucruri neplăcute).
    surse: DLRLC sinonime: sătura un exemplu
    exemple
    • Se hrănise și Noe de stat la cușcă. ȘEZ. II 3.
      surse: DLRLC
  • 3. reflexiv figurat regional (Despre vinuri) A deveni tare datorită vechimii.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: