opțiuni
  • info
9 definiții pentru horpăire

Explicative DEX

horpăire sf [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: horpăi] (Mol) 1 Sorbit1. 2-4 Horpăială (2-4).

HORPĂI, horpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăiesc] – Horp + suf. -ăi.

HORPĂI, horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. [Prez. ind. și: horpăi] – Horp + suf. -ăi.

HORPĂI, horpăi și horpăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A sorbi sau a mesteca cu zgomot mîncarea. Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271. Și, cărînd cu-atitea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG. ◊ Absol. Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13.

A HORPĂI ~iesc tranz. pop. (mâncarea, mai ales cea lichidă) A sorbi repede și cu zgomot. [Și horpăi] /horp + suf. ~ăi

horpăì v. Mold. a sorbi. [Onomatopee: horp! horp! CR.].

hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.

Ortografice DOOM

horpăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. horpăi/horpăiesc, imperf. 3 sg. horpăia; conj. prez. 3 să horpăie/horpăiască

horpăi vb., ind. prez. 1 sg. horpăi/horpăiesc, imperf. 3 sg. horpăia; conj. prez. 3 sg. și pl. horpăie/horpăiască

Intrare: horpăire
horpăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horpăire
  • horpăirea
plural
  • horpăiri
  • horpăirile
genitiv-dativ singular
  • horpăiri
  • horpăirii
plural
  • horpăiri
  • horpăirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

horpăi, horpăiverb

  • 1. regional A sorbi cu zgomot mâncarea, mai ales lichidele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din mers oamenii mai molfăiau din mămăliga vînătă de orz și mai horpăiau din gamele borșul lung fiert cu urzici. CAMILAR, N. I 271. DLRLC
    • format_quote Și, cărînd cu-atîtea linguri, [copiii] Horpăiau mîncarea singuri. La TDRG. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Horpăiau rar, băgîndu-și în guri gălătuși de mămăligă. CAMILAR, N. II 13. DLRLC
etimologie:
  • Horp + -ăi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.