HORMONOPOIEZĂ s. f. (Med.) Hormonogeneză. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hormonopoïèse.^[1] corectat(ă)

hormonopoieză [At: DEX² / P: ~po-ie~ / Pl: ~ze / E: fr hormonopoièse] (Med) Hormonogeneză.

HORMONOPOIEZĂ s. f. (Med.) Hormonogeneză. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hormonopoïèse.^[1] corectat(ă)

HORMONOPOIEZĂ s.f. Hormonogeneză. [Pron. -po-ie-. / < fr. hormonopoïèse].

HORMONOPOIEZĂ s. f. hormonogeneză. (< fr. hormonopoïèse)

hormonopoieză s. f., g.-d. art. hormonopoiezei

HORMONOPOIEZĂ s. v. hormonogeneză.

HORMONO- „hormon, hormonal”. ◊ gr. hormon „excitat” > fr. hormono-, germ. id., engl. id. > rom. hormono-. □ ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de sinteză a hormonilor în organism; sin. hormonopoieză; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază originea, structura chimică și acțiunea specifică hormonilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare electivă a unui hormon într-un țesut; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., hormonogeneză*; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament cu hormoni aplicat în diferite boli.