2 definiții pentru hormogon
Ortografice DOOM
hormogon s. n.
Jargon
HORMO- „șirag”. ◊ gr. hormos „lanț, colier, ghirlandă” > fr. hormo-, germ. id., engl. id. > rom. hormo-. □ ~cist (v. -cist), s. n., hormogon scurt și septat, prezent la cianoficee; ~gon (v. -gon1), s. n., fragment al talului filamentos desprins dintre heterociste, servind la înmulțirea algelor albastre.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: hormogon
hormogon substantiv neutru
| substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
hormogon, hormogoanesubstantiv neutru
- 1. Fragment al talului filamentos desprins dintre heterociste, servind la înmulțirea algelor albastre. DETS
etimologie:
- hormo- + -gon dexonline
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.