HORMO- „șirag”. ◊ gr. hormos „lanț, colier, ghirlandă” > fr. hormo-, germ. id., engl. id. > rom. hormo-. □ ~cist (v. -cist), s. n., hormogon scurt și septat, prezent la cianoficee; ~gon (v. -gon₁), s. n., fragment al talului filamentos desprins dintre heterociste, servind la înmulțirea algelor albastre.