hoinăreală sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 25 / Pl: ~eli / E: hoinări + -eală] Călătorie fără țintă Si: hoinărire, hoinărit¹.

HOINĂREALĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări; plimbare fără țintă. Vremea era parcă făcută pentru o hoinăreală în doi. V. ROM. septembrie 1953, 91. I-a simțit înclinați mai degrabă spre hoinăreală prin livezi... decît spre trebi serioase. GALAN, Z. R. 177. Se ținea de hoinăreli înainte de a intra în mișcare. PAS, Z. II 10. Era un admirabil tovarăș de vînat, de călărie, de înot și de hoinăreală pe cîmpuri. C. PETRESCU, S. 110.

hoĭnăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hoĭnări.

hoinăreală s. f., g.-d. art. hoinărelii; pl. hoinăreli

hoinăreală s. f., g.-d. art. hoinărelii; pl. hoinăreli

hoinăreală s. f., g.-d. art. hoinărelii; pl. hoinăreli

HOINĂREALĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)

HOINĂREALĂ s. 1. haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, (rar) pușlamalîc, (reg.) pușlanie, (înv.) ștrengărie. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)

HOINĂREALĂ. Subst. Hoinăreală, haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, golănie, aventurism (rar), pribegie, pribegire; pușlamalîc (fam., rar). Hoinar, flanar (franțuzism), haimana, lainic (reg.), pribeag, plimbăreț, vagabond; girovag (livr.); vînturâ-lume, vîntură-țară, vînturător, aventurier, fluieră-vînt, pierde-vară, teleleu. Ulițar, ulițarnic (reg.). Adj. Hoinar, ulițarnic (reg.), vagabond, de vagabond, vagabondant (rar), rătăcitor, pribeag, pribegitor (rar), plimbăreț. Vb. A hoinări, a vagabonda, a vîntura (rar), a (se) flana (franțuzism), a umbla haimana, a hăimăni (rar), a rătăci, a pribegi, a peregrina, a bate prundurile, a bate (a ține, a păzi) drumul (drumurile), a bate ulițele, a rătăci, a umbla lela (pop.), a umbla vandra (reg.), a umbla fără rost, a umbla brambura, a umbla gură-cască, a umbla de colo pînă colo, a umbla haihui, a umbla teleleu-Tănase, a umbla (de) frunza frăsinelului (păltinelului), a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii, a umbla (a merge) în bobote, a umbla pe coclauri, a nu-și strînge picioarele de pe drumuri, a umbla cu cortul, a umbla craina (razna), a umbla creangă (creanga), a umbla (a se duce) în poghiazuri, a umbla de-a vorba, a merge (a umbla) aiurea, a înnoda coada la cîini, a înnoda cîinii în coadă, a număra pietrele, a căuta copite de cai morți. V. călătorie, mișcare.