HOINĂREALĂ. Subst. Hoinăreală, haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, golănie, aventurism (rar), pribegie, pribegire; pușlamalîc (fam., rar). Hoinar, flanar (franțuzism), haimana, lainic (reg.), pribeag, plimbăreț, vagabond; girovag (livr.); vînturâ-lume, vîntură-țară, vînturător, aventurier, fluieră-vînt, pierde-vară, teleleu. Ulițar, ulițarnic (reg.). Adj. Hoinar, ulițarnic (reg.), vagabond, de vagabond, vagabondant (rar), rătăcitor, pribeag, pribegitor (rar), plimbăreț. Vb. A hoinări, a vagabonda, a vîntura (rar), a (se) flana (franțuzism), a umbla haimana, a hăimăni (rar), a rătăci, a pribegi, a peregrina, a bate prundurile, a bate (a ține, a păzi) drumul (drumurile), a bate ulițele, a rătăci, a umbla lela (pop.), a umbla vandra (reg.), a umbla fără rost, a umbla brambura, a umbla gură-cască, a umbla de colo pînă colo, a umbla haihui, a umbla teleleu-Tănase, a umbla (de) frunza frăsinelului (păltinelului), a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii, a umbla (a merge) în bobote, a umbla pe coclauri, a nu-și strînge picioarele de pe drumuri, a umbla cu cortul, a umbla craina (razna), a umbla creangă (creanga), a umbla (a se duce) în poghiazuri, a umbla de-a vorba, a merge (a umbla) aiurea, a înnoda coada la cîini, a înnoda cîinii în coadă, a număra pietrele, a căuta copite de cai morți. V. călătorie, mișcare.