9 definiții pentru hoinăreală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoinărea sf [At: IONESCU-BOTENI, S. N. 25 / Pl: ~eli / E: hoinări + -eală] Călătorie fără țintă Si: hoinărire, hoinărit1.

HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări.Hoinări + suf. -eală.

HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări.Hoinări + suf. -eală.

HOINĂREÁLĂ, hoinăreli, s. f. Faptul de a hoinări; plimbare fără țintă. Vremea era parcă făcută pentru o hoinăreală în doi. V. ROM. septembrie 1953, 91. I-a simțit înclinați mai degrabă spre hoinăreală prin livezi... decît spre trebi serioase. GALAN, Z. R. 177. Se ținea de hoinăreli înainte de a intra în mișcare. PAS, Z. II 10. Era un admirabil tovarăș de vînat, de călărie, de înot și de hoinăreală pe cîmpuri. C. PETRESCU, S. 110.

hoĭnăreálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a hoĭnări.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoinăreálă s. f., g.-d. art. hoinărélii; pl. hoinăréli

hoinăreálă s. f., g.-d. art. hoinărélii; pl. hoinăréli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOINĂREÁLĂ s. 1. v. haimanalâc. 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)

HOINĂREA s. 1. haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, (rar) pușlamalîc, (reg.) pușlanie, (înv.) ștrengărie. (Ce înseamnă ~ asta zilnică?) 2. pribegie, pribegire, vagabondaj, vagabondare. (O ~ din loc în loc.) 3. colindare, cutreierare, rătăcire. (O ~ fără un țel precis.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HOINĂREALĂ. Subst. Hoinăreală, haimanalîc, vagabondaj, vagabondare, golănie, aventurism (rar), pribegie, pribegire; pușlamalîc (fam., rar). Hoinar, flanar (franțuzism), haimana, lainic (reg.), pribeag, plimbăreț, vagabond; girovag (livr.); vînturâ-lume, vîntură-țară, vînturător, aventurier, fluieră-vînt, pierde-vară, teleleu. Ulițar, ulițarnic (reg.). Adj. Hoinar, ulițarnic (reg.), vagabond, de vagabond, vagabondant (rar), rătăcitor, pribeag, pribegitor (rar), plimbăreț. Vb. A hoinări, a vagabonda, a vîntura (rar), a (se) flana (franțuzism), a umbla haimana, a hăimăni (rar), a rătăci, a pribegi, a peregrina, a bate prundurile, a bate (a ține, a păzi) drumul (drumurile), a bate ulițele, a rătăci, a umbla lela (pop.), a umbla vandra (reg.), a umbla fără rost, a umbla brambura, a umbla gură-cască, a umbla de colo pînă colo, a umbla haihui, a umbla teleleu-Tănase, a umbla (de) frunza frăsinelului (păltinelului), a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii, a umbla (a merge) în bobote, a umbla pe coclauri, a nu-și strînge picioarele de pe drumuri, a umbla cu cortul, a umbla craina (razna), a umbla creangă (creanga), a umbla (a se duce) în poghiazuri, a umbla de-a vorba, a merge (a umbla) aiurea, a înnoda coada la cîini, a înnoda cîinii în coadă, a număra pietrele, a căuta copite de cai morți. V. călătorie, mișcare.

Intrare: hoinăreală
hoinăreală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinărea
  • hoinăreala
plural
  • hoinăreli
  • hoinărelile
genitiv-dativ singular
  • hoinăreli
  • hoinărelii
plural
  • hoinăreli
  • hoinărelilor
vocativ singular
plural

hoinăreală

  • 1. Faptul de a hoinări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Vremea era parcă făcută pentru o hoinăreală în doi. V. ROM. septembrie 1953, 91.
      surse: DLRLC
    • I-a simțit înclinați mai degrabă spre hoinăreală prin livezi... decît spre trebi serioase. GALAN, Z. R. 177.
      surse: DLRLC
    • Se ținea de hoinăreli înainte de a intra în mișcare. PAS, Z. II 10.
      surse: DLRLC
    • Era un admirabil tovarăș de vînat, de călărie, de înot și de hoinăreală pe cîmpuri. C. PETRESCU, S. 110.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hoinări + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09