16 definiții pentru hoge

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la musulmani. [Var.: hogea s. m.] – Din tc. hoca.

hoge sm [At: VĂCĂRESCU, ap. DA ms / V: ~a / Pl: ~gi / E: tc hoğa] 1 (La turci) Dascăl. 2 Preot musulman. 3 (îc) ~-imam Dascăl și preot turc. 4 (Pop) Om înalt. 5 (Pop; în imprecații) Drac.

HOGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hogea s. m.] – Din tc. hoca

HOGE, hogi, s. m. (Și în forma hogea; la mahomedani) Preot; învățător, dascăl. Am învățat și eu ceva în zilele mele, am învățat mai ales cu hogii noștri și chiar ei m-au deprins să înțeleg cum trebuie învățătura Coranului. SADOVEANU, O. VII 21. În micul ei pridvor de scînduri Apar doi hogi, în relief. MACEDONSKI, O. I 55. Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător) Care a rămas de basmu pînă astăzi tutulor. PANN, N. H. 3. – Variantă: hogea s. m.

HOGE ~i m. (la musulmani) Preot sau învățător. /<turc. hoța

hoge m. 1. preot turc: o dispută înfocată se aprinse între muftiul și hogea; 2. dascăl, învățat: Nastratin Hogea. [Turc. HODJA].

hóge m. (turc. hoğa, d. pers. hağe, profesor. V. hazaĭn). Preut turcesc. Om învățat, profesor musulman.

HOGEA s. m. v. hoge.

HOGEA s. m. v. hoge.

HOGEA s. m. v. hoge.

hogea sm vz hoge

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii (dar: Nastratin Hogea s. propriu)

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii

hoge, -gea a., -gi pl.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hoge (hogi), s. m.1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa.Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hoge, hogi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare și anecdote, de sursă arabă și persană, de unde a trecut în folclorul balcanic. Mesager al unei înțelepciuni milenare, înzestrat cu un acut simț al umorului, a ridiculizat avariția, lăcomia, mărginimea spiritului etc. În literatura română, povestirile și anecdotele despre N.H. au fost culese și versificate de Anton Pann în culegerea „Năzdrăvăniile lui N.H.”.

Intrare: hoge
substantiv masculin (M58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoge
  • hogea
plural
  • hogi
  • hogii
genitiv-dativ singular
  • hoge
  • hogei
plural
  • hogi
  • hogilor
vocativ singular
  • hoge
  • hogeo
plural
  • hogilor
substantiv masculin (M59)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hogea
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoge, hogisubstantiv masculin

  • 1. Preot la musulmani. DEX '09 DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Învățător, dascăl la musulmani. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Am învățat și eu ceva în zilele mele, am învățat mai ales cu hogii noștri și chiar ei m-au deprins să înțeleg cum trebuie învățătura Coranului. SADOVEANU, O. VII 21. DLRLC
      • format_quote În micul ei pridvor de scînduri Apar doi hogi, în relief. MACEDONSKI, O. I 55. DLRLC
      • format_quote Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător) Care a rămas de basmu pînă astăzi tutulor. PANN, N. H. 3. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.