HOGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la musulmani. [Var.: hogea s. m.] – Din tc. hoca.

hoge sm [At: VĂCĂRESCU, ap. DA ms / V: ~a / Pl: ~gi / E: tc hoğa] 1 (La turci) Dascăl. 2 Preot musulman. 3 (îc) ~-imam Dascăl și preot turc. 4 (Pop) Om înalt. 5 (Pop; în imprecații) Drac.

HOGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hogea s. m.] – Din tc. hoca

HOGE, hogi, s. m. (Și în forma hogea; la mahomedani) Preot; învățător, dascăl. Am învățat și eu ceva în zilele mele, am învățat mai ales cu hogii noștri și chiar ei m-au deprins să înțeleg cum trebuie învățătura Coranului. SADOVEANU, O. VII 21. În micul ei pridvor de scînduri Apar doi hogi, în relief. MACEDONSKI, O. I 55. Nastratin era un hogea (dascăl sau învățător) Care a rămas de basmu pînă astăzi tutulor. PANN, N. H. 3. – Variantă: hogea s. m.

HOGE ~i m. (la musulmani) Preot sau învățător. /<turc. hoța

hoge m. 1. preot turc: o dispută înfocată se aprinse între muftiul și hogea; 2. dascăl, învățat: Nastratin Hogea. [Turc. HODJA].

hóge m. (turc. hoğa, d. pers. hağe, profesor. V. hazaĭn). Preut turcesc. Om învățat, profesor musulman.

hogea sm vz hoge

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii (dar: Nastratin Hogea s. propriu)

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii

hoge s. m., art. hogea, g.-d. art. hogii; pl. hogi, art. hogii

hoge, -gea a., -gi pl.

hoge (hogi), s. m. – 1. Dascăl musulman. – 2. Imam. – Mr. hoge, megl. ogea. Tc. hoca (Șeineanu, III, 65; Lokotsch 850; Ronzevalle 87), cf. ngr. χοτζᾶς, bg. hodža, sb. hoğa. – Der. hogi, vb. (Munt., a striga, a țipa). Din aceeași familie fac parte hogeghean, s. m. (înv., slujbaș turc), din tc. hocegian și hoget, s. n. (document autentic), din tc. hoccet (sec. XVIII, înv.).

hoge, hogi, s.m. (pop.) 1. om înalt; prăjină. 2. drac, naiba, diavol.

NASTRATIN HOGEA, personaj legendar, erou a numeroase povestiri populare și anecdote, de sursă arabă și persană, de unde a trecut în folclorul balcanic. Mesager al unei înțelepciuni milenare, înzestrat cu un acut simț al umorului, a ridiculizat avariția, lăcomia, mărginimea spiritului etc. În literatura română, povestirile și anecdotele despre N.H. au fost culese și versificate de Anton Pann în culegerea „Năzdrăvăniile lui N.H.”.