hoaspă [At: REV. CRIT. III, 156 / V: hos~, vo~, vos~ / Pl: ~pe / E: cf hospi, hostoape, hoștopină] 1 (Reg) Înveliș al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, de mazăre etc. 2 (Trs) Pieliță a bobului de strugure. 3 (Trs; lpl) Strujele. 4 (Mol) Spumă de deasupra borșului.

HOASPĂ, hoaspe, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Învelișul grăuntelui de cereale; pleavă. Grîul... numit ceacîr are mustăți, paiul este sec și bobul, învălit în hoaspă (pleavă), mic. I. IONESCU, P. 239. ♦ Tărîțe. Se cerne făina întăi prin sîtă rară, ca să rămîie hoaspa. ȘEZ. V 53. 2. (Transilv.) Păstaie uscată de fasole sau de mazăre, după ce s-au scos boabele.

HOASPĂ ~e f. pop. Învelișul boabelor de cereale sau al unor plante leguminoase (fasole, mazăre). A curăța de ~. /Orig. nec.

hoaspă f. coaja cerealelor. [Și voaspă, de origină necunoscută].

hoáspă (oa dift.) f., pl. e (din forma maĭ veche voaspă, d. vsl. rus. vosk, ceară. Întîĭ s’a zis despre ceara rămasă de la storsu fagurilor, apoĭ și despre alte resturĭ. V. boască). Trans. Rămășiță de poame (strugurĭ, prune), stoarse, tescovină: hoaspe de strugurĭ. Surcele de la rîndea: hoaspe de gealăŭ. Est. Col. Pojghița boabelor de grîne saŭ de legume: hoaspă de grîŭ. Spuma de deasupra borșuluĭ în putină: hoaspă de borș. V. huște.

hospă sf vz hoaspă

voaspă sf vz hoaspă

voaspă f. Mold. V. hoaspă.

voáspă, V. hoaspă.

hoaspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe

hoaspă (reg.) s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe

hoaspă s. f., g.-d. art. hoaspei; pl. hoaspe

hoaspă, hoaspe, s.f. (reg.) 1. înveliș (al grăuntelui de cereale, al bobului de fasole, mazăre, de strugure); pieliță, pojghiță, coajă. 2. fâșiile de lemn luate de tâmplar cu gealăul; talași. 3. spumă plutitoare pe borșul din putini; floare.

hoaspă, hoaspe, s.f. – 1. Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre: „Ia, tăt hoaspa tărâțî / Di pă asupra sâtii” (Papahagi, 1925: 234). ♦ (onom.) Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALRRM, 1969). 2. Coajă de poame: „Ca să faci vinul roșu, trebuie să fermenteze pe hoște, rămâne 4-5 zile în coajă...” (Ulmeni, 2013). – Et. nec. (DEX).

hoaspă, -e, s.f. – Înveliș al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre. Hoaspe, poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALR 1969). – Et. nec.