HOASPĂ, hoaspe, s. f. 1. (Mold., Bucov.) Învelișul grăuntelui de cereale; pleavă. Grîul... numit ceacîr are mustăți, paiul este sec și bobul, învălit în hoaspă (pleavă), mic. I. IONESCU, P. 239. ♦ Tărîțe. Se cerne făina întăi prin sîtă rară, ca să rămîie hoaspa. ȘEZ. V 53. 2. (Transilv.) Păstaie uscată de fasole sau de mazăre, după ce s-au scos boabele.