HIPOTERMIE s. f. (Med.) Scădere sub limita normală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

hipotermie sf [At: D. MED. / Pl: ~ii / E: fr hypothermie] (Med) Scădere subnormală a temperaturii corpului.

HIPOTERMIE, hipotermii, s. f. (Med.) Scădere subnormală a temperaturii corpului. – Din fr. hypothermie.

HIPOTERMIE s.f. (Biol.) Scădere a temperaturii corpului sub normal. [Gen. -iei. / < fr. hypothermie, cf. gr. hypo – sub, thermos – căldură].

HIPOTERMIE s. f. scădere sub normal a temperaturii corpului. (< fr. hypothermie)

hipotermie s. f. (biol.) ◊ „Dacă am spitaliza pacientul îndată după accident, dacă s-ar respecta în ambulanță condițiile de hipotermie (răcire) a suprafeței traumatismului și dacă, în fine, am putea interveni fără întârziere, rezultatele obținute ar fi mai presus de așteptări.” Sc. 4 I 78 p. 3; v. și 22 III 81 p. 1 (din fr. hypothermie; DM, DZ; DN3, DEX-S)

HIPOTERMIE f. Scădere a temperaturii organismului sub limitele normale. /<fr. hypothermie

hipotermie s. f., art. hipotermia, g.-d. hipotermii, art. hipotermiei

hipotermie s. f., art. hipotermia, g.-d. hipotermii, art. hipotermiei

hipotermie s. f., art. hipotermia, g.-d. hipotermii, art. hipotermiei; pl. hipotermii

Hipotermie ≠ hipertermie