6 definiții pentru hipociclu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hipociclu sn [At: DEX / Pl: ~ri / E: fr hypocycle] Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix.

HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

HIPOCÍCLU, hipocicluri, s. n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. – Din fr. hypocycle.

HIPOCÍCLU s.m. și n. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix. [Pl. -li, -luri. / < fr. hypocycle].

HIPOCÍCLU s. n. cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc cu bază fix. (< fr. hypocycle)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipocíclu (-ci-clu) s. n., art. hipocíclul; pl. hipocícluri

Intrare: hipociclu
hipociclu1 (pl. -uri) substantiv neutru
  • silabație: -ci-clu
substantiv neutru (N39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipociclu
  • hipociclul
  • hipociclu‑
plural
  • hipocicluri
  • hipociclurile
genitiv-dativ singular
  • hipociclu
  • hipociclului
plural
  • hipocicluri
  • hipociclurilor
vocativ singular
plural
hipociclu2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipociclu
  • hipociclul
  • hipociclu‑
plural
  • hipocicli
  • hipociclii
genitiv-dativ singular
  • hipociclu
  • hipociclului
plural
  • hipocicli
  • hipociclilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipociclu

  • 1. Cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc de bază fix.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: