12 definiții pentru hipocentru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hipocentru sm [At: DL / Pl: ~ri / E: fr hypocentre] 1 Centru al unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței Pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. 2 Regiune de unde se propagă un cutremur.

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)

HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipocéntru s. n., art. hipocéntrul; pl. hipocéntre

hipocéntru s. n. → centru


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.

HIPOCENTRU s. (GEOL.) focar seismic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo1- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).

Intrare: hipocentru
hipocentru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrul
  • hipocentru‑
plural
  • hipocentre
  • hipocentrele
genitiv-dativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrului
plural
  • hipocentre
  • hipocentrelor
vocativ singular
plural
hipocentru2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrul
  • hipocentru‑
plural
  • hipocentri
  • hipocentrii
genitiv-dativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrului
plural
  • hipocentri
  • hipocentrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipocentru

  • 1. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi; focar seismic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: