12 definiții pentru hipocentru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi. [Pl. și: (m.) hipocentri] – Din fr. hypocentre.

hipocentru sm [At: DL / Pl: ~ri / E: fr hypocentre] 1 Centru al unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței Pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. 2 Regiune de unde se propagă un cutremur.

HIPOCÉNTRU, hipocentri, s. m. Centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi. – Din fr. hypocentre.

HIPOCÉNTRU, hipocentre, s. n. Centrul unui cutremur plasat de obicei în adîncul scoarței pămîntului unde au avut loc deplasări.

HIPOCÉNTRU s.n. Centru subpământean al vibrațiilor unui cutremur; regiune din adâncul scoarței terestre de unde se propagă un cutremur. [< fr. hypocentre, cf. gr. hypo – sub, kentron – centru].

HIPOCÉNTRU s. n. loc din interiorul scoarței terestre de unde se propagă spre suprafață undele unui cutremur. (< fr. hypocentre)

HIPOCÉNTRU ~e n. Centru al unui cutremur, situat în adâncul scoarței terestre; focar seismic. /<fr. hypocentre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipocéntru s. n., art. hipocéntrul; pl. hipocéntre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPOCÉNTRU s. (GEOL.) focar seismic.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HIPOCÉNTRU (< fr.; {s} hipo1- + lat. centrum „centru”) s. n. Punctul central al unui focar seismic, de unde începe deplasarea maselor de roci din interiorul Pământului; în funcție de adâncimea din scoarța terestră, determină cutremure: superficiale (10-60 km), intermediare (60-300 km) și adânci (300-800 km).

Intrare: hipocentru
hipocentru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrul
  • hipocentru‑
plural
  • hipocentre
  • hipocentrele
genitiv-dativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrului
plural
  • hipocentre
  • hipocentrelor
vocativ singular
plural
hipocentru2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrul
  • hipocentru‑
plural
  • hipocentri
  • hipocentrii
genitiv-dativ singular
  • hipocentru
  • hipocentrului
plural
  • hipocentri
  • hipocentrilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipocentru

  • 1. Centrul subteran al unui cutremur de pământ, situat acolo unde au avut loc deplasări de straturi; focar seismic.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: