7 definiții pentru hipnogen (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

HIPNOGÉN, -Ă, hipnogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă somnul. – Din fr. hypnogène.

hipnogen, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr hypnogène] 1-2 (Substanță, medicament) care provoacă somnul.

HIPNOGÉN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă somnul. / < fr. hypnogène, cf. gr. hypnos – somn, gennan – a produce].

HIPNOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care provoacă somnul. (< fr. hypnogène)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipnogén1 adj. m., pl. hipnogéni; f. hipnogénă, pl. hipnogéne

hipnogén adj. m., pl. hipnogéni; f. sg. hipnogénă, pl. hipnogéne


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPNO- „somn, somnolență, narcotic, soporific”. ◊ gr. hypnos „somn, odihnă” > fr. hypno-, germ. id., engl. id. > rom. hipno-.~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de somn; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., (substanță) care provoacă somnul; ~id (v. -id), adj., asemănător cu somnul; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., stare de somnolență incidentală, întîlnită în sindromul narcoleptic; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., stare narcotică obținută prin hipnoză profundă; ~patie (v. -patie), s. f., maladie microbiană care se manifestă printr-un somn greu și prelungit; ~spor (v. -spor), s. m., spor în stare de repaus, prozelit la cianoficee; ~sporange (v. spor/o-, v. -ange), s. m., sporange cu spori de conservare; ~terapie (v. -terapie), s. f., metode de tratament prin hipnoză.

Intrare: hipnogen (adj.)
hipnogen1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipnogen
  • hipnogenul
  • hipnogenu‑
  • hipnoge
  • hipnogena
plural
  • hipnogeni
  • hipnogenii
  • hipnogene
  • hipnogenele
genitiv-dativ singular
  • hipnogen
  • hipnogenului
  • hipnogene
  • hipnogenei
plural
  • hipnogeni
  • hipnogenilor
  • hipnogene
  • hipnogenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hipnogen

  • 1. (Substanță, medicament) care provoacă somnul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: