12 definiții pentru hidropic (adj.) idropic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

HIDRÓPIC, -Ă, hidropici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de hidropizie; hidropicos. – Din fr. hydropique.

hidropic, ~ă smf, a [At: DOSOFTEI, V. S. 217 / V: (pop) dropică sf / Pl: (rar) ~ici, ~ice / E: fr hydropique] 1-2 (Persoană) care suferă de hidropizie Si: hidropicos.

HIDRÓPIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de hidropizie. [Var. idropic, -ă adj. / cf. fr. hydropique, gr. hydropikos].

HIDRÓPIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de hidropizie. (< fr. hydropique)

HIDRÓPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de hidropizie; propriu hidropiziei. /<fr. hydropique

IDRÓPIC, -Ă adj. v. hidropic.

*idrópic, -ă adj. (vgr. ῾ydropikós, d. ῾ýdor, apă, și óps, față, obraz). Med. Bolnav de idropizie. V. trîndav.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hidrópic (hi-dro-) adj. m., s. m., pl. hidrópici; adj. f., s. f. hidrópică, pl. hidrópice

hidrópic adj. m., s. m. (sil. -dro-), pl. hidrópici; f. sg. hidrópică, pl. hidrópice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIDRÓPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicos, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.)

HIDROPIC s., adj. (MED.) (pop.) dropicos, (înv.) hidropicos. (Persoană ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIDR-, v. HIDRO-1.~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.

Intrare: hidropic (adj.)
hidropic1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hi-dro-pic
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidropic
  • hidropicul
  • hidropicu‑
  • hidropică
  • hidropica
plural
  • hidropici
  • hidropicii
  • hidropice
  • hidropicele
genitiv-dativ singular
  • hidropic
  • hidropicului
  • hidropice
  • hidropicei
plural
  • hidropici
  • hidropicilor
  • hidropice
  • hidropicelor
vocativ singular
plural
idropic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idropic
  • idropicul
  • idropicu‑
  • idropică
  • idropica
plural
  • idropici
  • idropicii
  • idropice
  • idropicele
genitiv-dativ singular
  • idropic
  • idropicului
  • idropice
  • idropicei
plural
  • idropici
  • idropicilor
  • idropice
  • idropicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidropic, -ă hidropic (2) hidropică idropic

etimologie: