8 definiții pentru hidragog (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hidragog, ~ă sn, a [At: DN3 / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr hydragogue] 1-2 (Medicament) care are efect de purgativ puternic.

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Medicament) care are efect de purgativ puternic. – Din fr. hydragogue.

HIDRAGÓG, -Ă, hidragogi, -ge, adj., s. n. (Purgativ) puternic. – Din fr. hydragogue.

HIDRAGÓG, -Ă adj., s.n. Purgativ puternic. [< fr. hydragogue, cf. gr. hydor – apă, agogos – aducător].

HIDRAGÓG, -Ă adj., s. n. purgativ puternic. (< fr. hydragogue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!hidragóg1 (hi-dra-) adj. m., pl. hidragógi; f. hidragógă, pl. hidragóge

hidragóg adj. m. (sil. mf. hidr-), pl. hidragógi; f. sg. hidragógă, pl. hidragóge


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIDR-, v. HIDRO-1.~agog (v. -agog), adj., s. n., (purgativ) puternic; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de lichid seros într-o cavitate articulară; ~emeză (v. -emeză), s. f., vomitare apoasă; ~emie (v. -emie), s. f., creștere anormală a cantității de plasmă sanguină; ~encefalie (v. -encefalie), s. f., lipsa sau dezvoltarea rudimentară congenitală a encefalului; ~encefalocel (v. encefalo-, v. -cel2), s. n., malformație congenitală caracterizată prin craniu bifid, encefalocel și hidrocefalie internă a ventriculului inclus în hernie; ~encefalocrinie (v. encefalo-, v. -crinie), s. f., secreție a unor hormoni hipofizari în lichidul cefalorahidian; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., tratament medical bazat pe utilizarea apelor; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., întindere patologică a globului ocular din cauza unei presiuni interioare prea puternice; ~onim (v. -onim), adj., s. n., (cuvînt) care denumește o apă; ~onimie (v. -onimie), s. f., 1. Totalitatea numelor de ape dintr-o regiune. 2. Studiul denumirilor de ape; ~opic (v. -opic), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă o acumulare patologică de lichide în țesuturi sau în cavitățile corpului; ~urie (v. -urie), s. f., creștere a elaborării și eliminării de urină.

Intrare: hidragog (adj.)
hidragog1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hi-dra-gog
adjectiv (A11)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidragog
  • hidragogul
  • hidragogu‑
  • hidrago
  • hidragoga
plural
  • hidragogi
  • hidragogii
  • hidragoge
  • hidragogele
genitiv-dativ singular
  • hidragog
  • hidragogului
  • hidragoge
  • hidragogei
plural
  • hidragogi
  • hidragogilor
  • hidragoge
  • hidragogelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidragog

  • 1. (Medicament) care are efect de purgativ puternic.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: