HETERONIM, -Ă, heteronimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre autori) Care scrie sub nume diferite. 2. S. n. (Lingv.) Corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă. 3. S. n. Substantiv care are pereche pentru sexul opus. [Var.: eteronim, -ă adj.] – Din fr. hétéronyme.

heteronim, ~ă a [At: DEX² / V: et~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hétéronyme] 1 (D. opere literare) Publicate sub numele (real al) altui autor. 2 (D. autori) Care publică sub numele altui autor.

HETERONIM, -Ă, heteronimi, -e, adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [Var.: eteronim, -ă adj.] – Din fr. hétéronyme.

HETERONIM, -Ă I. adj. (despre o operă) publicat sub alt nume decât cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. hétéronyme)

ETERONIM, -Ă adj. v. heteronim.

eteronim, ~ă a vz heteronim

ETERONIM, -Ă adj. V. heteronim.

ETERONIM, -Ă adj. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decît cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [< fr. hétéronyme].

ETERONIM ~ă (~i, ~e) (despre opere) Care este publicat sub alt nume decât cel al autorului. [Var. heteronim] /<fr. héteronyme

heteronim¹ (referitor la nume) (desp. -ro-nim/-ter-o-) adj. m., pl. heteronimi; f. heteronimă, pl. heteronime

heteronim¹ (referitor la nume) (-ro-nim/-ter-o-) adj. m., pl. heteronimi; f. heteronimă, pl. heteronime

heteronim adj. m., pl. heteronimi; f. sg. heteronimă, pl. heteronime

eteronim adj. m., pl. eteronimi; f. sg. eteronimă, pl. eteronime

HETER-, v. HETERO-. □ ~acant (v. -acant), adj., cu spini diversificați ca formă și număr; ~adelf (v. -adelf), s. m., făt teratologic alcătuit din doi indivizi, din care parazitul, lipsit de cap, este implantat în epigastrul individului autozit; ~adelfie (v. -adelfie), s. f., dezvoltare inegală a carpelelor aderente; ~adenie (v. -adenie), s. f., anomalie în formarea sau în localizarea țesutului glandular; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) cu stamine de forme și lungimi diferite; ~antie (v. -antie), s. f., stare a florilor cu stamine diferite, la aceeași plantă; ~auxeză (v. -auxeză), s. f., 1. Creștere anormală a unei părți a corpului sau a unui organ. 2. Dezvoltare inegală a organelor vegetale pe laturile opuse; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre animale) Care posedă mai multe tipuri de dinți, diferențiați în canini, incisivi, premolari și molari. 2. s. n. pl., Ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre microorganisme) Cu ciclul vital succesiv pe diferite plante gazdă. 2. Cu anteridii și oogoane pe filamente deosebite; ~onim (v. -onim), adj., 1. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decît cel al autorului. 2. (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite; ~onimie (v. -onimie), s. f., folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite, moștenite sau împrumutate; ~orexie (v. -orexie), s. f., pervertire a gustului la animale.