15 definiții pentru heteronim (adj.) eteronim


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

heteronim, ~ă a [At: DEX2 / V: et~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hétéronyme] 1 (D. opere literare) Publicate sub numele (real al) altui autor. 2 (D. autori) Care publică sub numele altui autor.

HETERONÍM, -Ă, heteronimi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre autori) Care scrie sub nume diferite. 2. S. n. (Lingv.) Corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă. 3. S. n. Substantiv care are pereche pentru sexul opus. [Var.: eteronim, -ă adj.] – Din fr. hétéronyme.

HETERONÍM, -Ă, heteronimi, -e, adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [Var.: eteroním, -ă adj.] – Din fr. hétéronyme.

HETERONÍM, -Ă I. adj. (despre o operă) publicat sub alt nume decât cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvânt într-o altă limbă. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. hétéronyme)

eteronim, ~ă a vz heteronim

ETERONÍM, -Ă adj. v. heteronim.

ETERONÍM, -Ă adj. V. heteronim.

ETERONÍM, -Ă adj. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decât cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [< fr. hétéronyme].

ETERONÍM ~ă (~i, ~e) (despre opere) Care este publicat sub alt nume decât cel al autorului. [Var. heteronim] /<fr. héteronyme


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heteroním1 (referitor la nume) (-ro-nim/-ter-o-) adj. m., pl. heteroními; f. heteronímă, pl. heteroníme

*heteronim2 (-ro-nim/-ter-o-) s. n., pl. heteroníme

heteroním adj. m., pl. heteroními; f. sg. heteronímă, pl. heteroníme

eteroním adj. m., pl. eteroními; f. sg. eteronímă, pl. eteroníme


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HETERONÍM s. n. (< fr. hétéronyme): semn identic cu altul ca ortografiere, dar diferit ca pronunțare și sens, ca de exemplu engl. bow, pronunțat „bou” („arc pentru tras cu săgeata”), în raport cu bow, pronunțat „bau” („proră”, s. f., sau „a se închina”, vb.).

HETER-, v. HETERO-.~acant (v. -acant), adj., cu spini diversificați ca formă și număr; ~adelf (v. -adelf), s. m., făt teratologic alcătuit din doi indivizi, din care parazitul, lipsit de cap, este implantat în epigastrul individului autozit; ~adelfie (v. -adelfie), s. f., dezvoltare inegală a carpelelor aderente; ~adenie (v. -adenie), s. f., anomalie în formarea sau în localizarea țesutului glandular; ~andru (v. -andru), adj., (despre flori) cu stamine de forme și lungimi diferite; ~antie (v. -antie), s. f., stare a florilor cu stamine diferite, la aceeași plantă; ~auxeză (v. -auxeză), s. f., 1. Creștere anormală a unei părți a corpului sau a unui organ. 2. Dezvoltare inegală a organelor vegetale pe laturile opuse; ~odont (v. -odont), adj., s. n. pl., 1. adj., (Despre animale) Care posedă mai multe tipuri de dinți, diferențiați în canini, incisivi, premolari și molari. 2. s. n. pl., Ordin de lamelibranhiate cu dinți diferențiați; ~oic (v. -oic), adj., 1. (Despre microorganisme) Cu ciclul vital succesiv pe diferite plante gazdă. 2. Cu anteridii și oogoane pe filamente deosebite; ~onim (v. -onim), adj., 1. (Despre o operă) Publicat sub alt nume decît cel al autorului. 2. (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite; ~onimie (v. -onimie), s. f., folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite, moștenite sau împrumutate; ~orexie (v. -orexie), s. f., pervertire a gustului la animale.

Intrare: heteronim (adj.)
heteronim1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heteronim
  • heteronimul
  • heteronimu‑
  • heteroni
  • heteronima
plural
  • heteronimi
  • heteronimii
  • heteronime
  • heteronimele
genitiv-dativ singular
  • heteronim
  • heteronimului
  • heteronime
  • heteronimei
plural
  • heteronimi
  • heteronimilor
  • heteronime
  • heteronimelor
vocativ singular
plural
eteronim adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eteronim
  • eteronimul
  • eteronimu‑
  • eteroni
  • eteronima
plural
  • eteronimi
  • eteronimii
  • eteronime
  • eteronimele
genitiv-dativ singular
  • eteronim
  • eteronimului
  • eteronime
  • eteronimei
plural
  • eteronimi
  • eteronimilor
  • eteronime
  • eteronimelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heteronim (adj.) eteronim

  • 1. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decât cel al autorului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (Despre autori) Care scrie sub nume diferite.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: