11 definiții pentru heruvic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din ngr. [imnos] heruvikós, heruvikón.

HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc ortodox. – Din ngr. [imnos] heruvikós, heruvikón.

heruvic sn [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 318/35 / V: ~rov~ / Pl: ~uri / E: ngr χερουβιϰός] Imn bisericesc ortodox în onoarea heruvimilor, cântat înainte de cuminecarea preotului.

HERUVÍC, heruvice, s. n. Numele unui imn bisericesc.

heruvic n. 1. cântare bisericească care începe cu vorbele «care pre heruvimii» și care se rostește înainte de a ieși preotul cu darurile; 2. carte bisericească ce conține asemenea imnuri: Heruvico-chinonicar de Anton Pann (1847). [Gr. mod.].

heruvíc n., pl. urĭ (ngr. heruvikón, coru heruvimilor). O cîntare bisericească atuncĭ cînd preutu ĭese din altar cu sfintele darurĭ. – Și herovic. Răŭ scris cheruvic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

heruvic, imnul ~, (<gr. χερουβιϰός ὔμνος, „imnul heruvimilor”) (în liturghia* biz.), cântare melismatică* în stil* papadic. Datează din sec. 6 (cf. Maas, Paul, Frühbyzantinische Kirchenpoesie I, Anonyme Hymnes des V. – VI. Jahrhunderts, Bonn, 1910, p. 11). Imnul se cântă la liturghie, în timpul ieșirii cu Cinstitele Daruri (μεγάλη Eἴσοδος). Există h. duminicale (un singur text pentru toate duminicile) și h. speciale (la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite, în Joia și Sâmbăta mare). Numele provine de la primele cuvinte ale imnului: Oί τὰ χερουβìμ μυστιϰῶς εἰϰονίζοντες. ♦ O dată cu introducerea în bis. ort. a polif. corale a capella h. a devenit un imn (1) important, cu legături abia perceptibil în stilul melismatic originar, construit, în funcție de înțelesul textului, după principiul motetului*. Forma* sa este de obicei: AA’B, unde A și A’ sunt în tonalitate (2) majoră* iar B la omonima* minor* a acesteia (ex. h. de Bortniaski și de Musicescu).

heruvico-chinonicar, volum de muzică psaltică ce cuprinde heruvice* și chinonice*.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

heruvíc s. n. Imn religios în cadrul liturghiei credincioșilor care îndeamnă pe creștinii prezenți în bis. să lepede grijile lumești și să se asemene în mod mistic heruvimilor. – Din gr. heruvikos.

Intrare: heruvic
heruvic (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heruvic
  • heruvicul
  • heruvicu‑
plural
  • heruvice
  • heruvicele
genitiv-dativ singular
  • heruvic
  • heruvicului
plural
  • heruvice
  • heruvicelor
vocativ singular
plural
heruvic (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heruvic
  • heruvicul
  • heruvicu‑
plural
  • heruvicuri
  • heruvicurile
genitiv-dativ singular
  • heruvic
  • heruvicului
plural
  • heruvicuri
  • heruvicurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heruvic

  • 1. Numele unui imn bisericesc ortodox.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: