HEMATOZĂ, hematoze, s. f. Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul inspirat; oxigenare (2). – Din fr. hématose.

hematoză sf [At: BIANU, D. S. / Pl: ~ze / E: fr hématose] Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea C0₂ și fixarea 0₂ din aerul introdus în plămâni în timpul respirației Si: oxigenare (a sângelui).

* HEMATOZĂ sf. 🩺 Transformarea sîngelui negru în sînge arterial (roșu) prin acțiunea oxigenului din aer introdus în plămîni [fr.].

HEMATOZĂ, hematoze, s. f. Transformare a sângelui venos în sânge arterial prin eliminarea bioxidului de carbon și prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămâni în timpul respirației; oxigenare (2). – Din fr. hématose.

HEMATOZĂ s. f. Transformarea sîngelui venos în sînge arterial prin fixarea oxigenului din aerul introdus în plămîni în timpul respirației.

HEMATOZĂ s.f. Oxigenare a sîngelui venos. [< fr. hématose, cf. gr. haimatosis].

HEMATOZĂ s. f. proces de oxigenare a sângelui venos. (< fr. hématose)

HEMATOZĂ ~e f. Proces de oxigenare a sângelui venos. [G.-D. hematozei] /<fr. hématose

hematoză s. f., g.-d. art. hematozei; pl. hematoze

hematoză s. f., g.-d. art. hematozei; pl. hematoze

hematoză s. f., g.-d. art. hematozei; pl. hematoze

HEMATOZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidație. (~ sângelui.)

HEMATOZĂ s. (FIZIOL.) oxigenare, (înv.) oxidație. (~ sîngelui.)