11 definiții pentru hematopoieză hematopoeză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEMATOPOIÉZĂ s. f. Proces de formare și de maturație a celulelor sangvine. – Din fr. hématopoièse.

hematopoie sf [At: ENC. ROM. / E: fr hématopoïèse] Proces de formare și maturare a celulelor sangvine Si: hemopoieză.

HEMATOPOIÉZĂ s. f. Proces de formare și de maturizare a celulelor sangvine. [Pr.: -po-ie-] – Din fr. hématopoïèse.

HEMATOPOIÉZĂ s.f. Formarea globulelor roșii și albe din sânge; hemopoieză. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoïèse, cf. gr. haima – sânge, poiesis – producere].

HEMATOPOIÉZĂ s. f. proces de formare și dezvoltare a celulelor sangvine. (< fr. hématopoïèse)

HEMATOPOIÉZĂ f. Proces de formare și de maturație a celulelor sangvine. /<fr. hématopoïése


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hematopoiéză s. f., g.-d. art. hematopoiézei

hematopoiéză s. f. (sil. -po-ie), g.-d. art. hematopoiézei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEMATOPOIÉZĂ s. (BIOL.) hemopoieză.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HEMATO- „sînge, globule roșii, hematii, purpuriu, sanguin”. ◊ gr. haima, atos „sînge” > fr. hémato-, engl. id., germ. hämato- > rom. hemato-.~blast (v. -blast), s. n., unul dintre elementele celulare ale sîngelui; ~cel (v. -cel2), s. n., tumoare formată din acumularea de sînge într-un țesut, organ sau cavitate; ~cit (v. -cit), s. n., hemocit*; ~crit (v. -crit), s. n., 1. Aparat pentru stabilirea volumului procentual de hematii. 2. Procedeu pentru determinarea masei eritrocitare dintr-un volum de sînge; ~crom (v. -crom), s. m., pigment roșu carotenoid din cloroplastele unor alge; ~cultură (v. -cultură), s. f., hemocultură*; ~dermie (v. -dermie), s. f., nume generic pentru afecțiunile sistemului hematopoietic, însoțite de leziuni cutanate; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., 1. adj., s. m. și f., Animal care se hrănește cu sîngele altui animal. 2. (Despre viermi sau paraziți) Care se hrănește cu sînge; ~fagie (v. -fagie), s. f., 1. Faptul de a se hrăni cu sînge. 2. Proces de fagocitare a hematiilor; ~fil (v. -fil2), adj., cu frunze purpurii; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de sînge; ~gen (v. -gen1), adj., s. n., 1. adj., (Despre medicamente) Care produce sînge sau care face să crească numărul de hematii din sînge. 2. s. n., Produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sîngelui cu lapte și cu diferite substanțe aromatizate; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de formare a sîngelui; ~gonie (v. -gonie), s. f., celulă-tulpină; ~lit (v. -lit1), s. n., arseniat natural de mangan și aluminiu, cristalizat în sistemul romboedric, de culoare roșie; ~liză (v. -liză), s. f., hemoliză*; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în hematologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul morfologiei, fiziologiei și patologiei sîngelui și organelor hematopoietice; ~metrie1 (v. -metrie1), s. f., examinare a sîngelui în vederea determinării numărului, tipurilor și proporției de diferite elemente figurate și a cantității de hemoglobină; ~metrie2 (v. -metrie2), s. f., hematometru*; ~metru (v. -metru2), s. n., retenție patologică a sîngelui menstrual în cavitatea uterină; sin. hematometrie2; ~mielie (v. -mielie), s. f., hemoragie în măduva spinării; ~poietic (~poetic) (v. -poietic), adj., care produce celule sanguine; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de formare și de dezvoltare a celulelor sanguine; sin. hemopoieză; ~rahie (v. -rahie), s. f., hemoragie în canalul medular; ~ree (v. -ree), s. f., hemoree*; ~scop (v. -scop), s. n., instrument utilizat pentru determinarea numărului de elemente figurate ale sîngelui; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui; ~spectroscopie (v. spectro-, v. -scopie), s. f., examinare a sîngelui cu ajutorul spectroscopului; ~spermie (v. -spermie), s. f., prezență a sîngelui în spermă; sin. hemospermie; ~static (v. -static), adj., s. n., hemostatic*; ~terapie (v. -terapie), s. f., hemoterapie*; ~zoar (v. -zoar), s. n., sporozoar parazit în sîngele omului și în tubul digestiv al țînțarului anofel, care este agentul patogen al malariei.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HEMATOPOÉZĂ (< fr. {i}; {s} hema- + gr. poesis „facere”) s. f. Proces de formare și de maturație a celulelor sangvine (hematii, leucocite, limfocite, trombocite) în organele hematopoetice (măduva osoasă, țesutul limfoid și sistemul reticulo-endotelial). H. începe din viața embrionară.

Intrare: hematopoieză
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hematopoie
  • hematopoieza
plural
genitiv-dativ singular
  • hematopoieze
  • hematopoiezei
plural
vocativ singular
plural
hematopoeză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hematopoe
  • hematopoeza
plural
genitiv-dativ singular
  • hematopoeze
  • hematopoezei
plural
vocativ singular
plural

hematopoieză hematopoeză

  • 1. Proces de formare și de maturație a celulelor sangvine.
    surse: DEX '09 DN sinonime: hemopoieză

etimologie: