13 definiții pentru heliu helium He


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor, inodor și ușor, care se găsește în cantități mici în atmosferă și se folosește la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.

heliu sn [At: MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. II, 100/ V: ~m / E: fr hélium] Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, folosit mai ales la umplerea dirijabilelor, fiind neinflamabil.

HÉLIU s. n. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor și inodor, cel mai ușor dintre gazele din atmosferă, întrebuințat la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil. – Din fr. hélium.

HÉLIU s. n. Element chimic gazos, inert, cel mai ușor dintre gazele rare din atmosferă. – Pronunțat: -liu.

HÉLIU s.n. Gaz nobil, neinflamabil și foarte ușor. [Pron. -liu, var. helium s.n. / cf. fr. hélium, germ. Helium < gr. helios – soare].

HÉLIU s. n. gaz inert, inodor, neinflamabil și foarte ușor. (< fr. hélium)

HÉLIU n. Gaz nobil, neinflamabil, incolor și foarte ușor, întrebuințat, mai ales, la obținerea temperaturilor joase. [Sil. -liu] /<fr. hélium


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

héliu [liu pron. liu] s. n., art. héliul; simb. He

héliu s. n. [-liu pron. -lĭu], art. héliul; simb. He


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HÉLIU (< fr. {i}; {s} gr. helios „soare”) s. n. Element chimic (He; nr. at. 2, m. at. 4,003, p. t. -272,2°C [la 25 at], p. f. -268,9°C) din familia gazelor nobile. Se găsește în cantitate foarte mică în atmosferă și în scoarța terestră (unde se formează ca urmare a dezintegrării elementelor radioactive). Incolor, inodor și insipid, ușor (al doilea după hidrogen), neinflamabil (folosit la umplerea baloanelor dirijabile). Se lichefiază mai greu decât toate gazele cunoscute. Este unicul element care, la presiuni normale, nu se solidifică nici la cea mai joasă temperatură. Se utilizează în sudura cu arc a unor metale, în tehnica criogenică, la diluarea oxigenului și a altor gaze folosite în anesteziile chirurgicale, în rezervoarele scafandrilor etc. H. lichid există sub două forme: H. I (între -268,9°C și -270°C) și, sub -270°C, H. II, bun conducător termic care prezintă și proprietatea de suprafluiditate. A fost descoperit (1868) în atmosfera gazoasă a Soarelui (unde are o mai largă răspândire și de unde îi provine și numele) de P. Janssen și J.N. Lockyer și a fost izolat de W. Ramsey (1895).

He, simbol chimic pentru heliu.

Intrare: heliu
  • silabație: he-liu
  • pronunție: helĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heliu
  • heliul
  • heliu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • heliu
  • heliului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • helium
  • heliumul
  • heliumu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • helium
  • heliumului
plural
vocativ singular
plural
He1 (simbol) simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • He
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heliu helium He

  • 1. Element chimic din familia gazelor nobile, rar, inert, incolor, inodor și ușor, care se găsește în cantități mici în atmosferă; se folosește la umplerea baloanelor dirijabile, fiind neinflamabil, la obținerea temperaturilor joase etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN NODEX
  • comentariu simbol He
    surse: DOOM 2

etimologie: