13 definiții pentru hebdomadar (s.n.) ebdomadar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEBDOMADÁR, -Ă, hebdomadari, -e, adj., s. n. (Publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal. [Var.: ebdomadár, -ă adj., s. n.] – Din fr. hebdomadaire.

HEBDOMADÁR, -Ă, hebdomadari, -e, adj., s. n. (Publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal. [Var.: ebdomadár, -ă adj., s. n.] – Din fr. hebdomadaire.

hebdomadar, ~ă [At: CARAGIALE, N. S. 68 / V: eb~ / Pl: ~i, ~e / E: fr hebdomadaire, it ebdomadario, lat hebdomadarius] 1-2 sn, a (Publicație) care apare o dată pe săptămână Si: săptămânal.

HEBDOMADÁR, -Ă, hebdomadari, -e, adj. (Despre publicații) Care apare o dată pe săptămînă; săptămînal. Foaia științifică și literară, ce publicam împreună cu Alecsandri, Negruzzi și Kogălniceanu, revistă hebdomadară. GHICA, S. A. 142. (Substantivat, n.; atestat în forma ebdomadar) O polemică «cît s-a putut mai parlamentară» s-a urmat... între cele două ebdomadare locale. CARAGIALE, N. S. 68. – Variantă: ebdomadár, -ă adj.

HEBDOMADÁR, -Ă adj. (Despre publicații; și s.) Săptămânal. [Var. ebdomadar, -ă adj. / < fr. hebdomadaire, cf. gr. hebdomas – săptămână].

HEBDOMADÁR, -Ă adj., s. n. (publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal. (< fr. hebdomadaire)

HEBDOMADÁR ~ă (~i, ~e) și substantival livr. Care apare o dată pe săptămână; săptămânal. Revistă ~ă. /<fr. hebdomadaire

EBDOMADÁR, -Ă adj., V. hebdomadar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hebdomadár2 s. n., pl. hebdomadáre

hebdomadár s. n., pl. hebdomadáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HEBDOMADÁR s., adj. v. săptămânal.

HEBDOMADAR s., adj. săptămînal. (Un ~ de prestigiu.)

Intrare: hebdomadar (s.n.)
hebdomadar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hebdomadar
  • hebdomadarul
  • hebdomadaru‑
plural
  • hebdomadare
  • hebdomadarele
genitiv-dativ singular
  • hebdomadar
  • hebdomadarului
plural
  • hebdomadare
  • hebdomadarelor
vocativ singular
plural
ebdomadar2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ebdomadar
  • ebdomadarul
  • ebdomadaru‑
plural
  • ebdomadare
  • ebdomadarele
genitiv-dativ singular
  • ebdomadar
  • ebdomadarului
plural
  • ebdomadare
  • ebdomadarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hebdomadar ebdomadar

  • 1. (Publicație) care apare o dată pe săptămână.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: săptămânal (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Foaia științifică și literară, ce publicam împreună cu Alecsandri, Negruzzi și Kogălniceanu, revistă hebdomadară. GHICA, S. A. 142.
      surse: DLRLC
    • O polemică «cît s-a putut mai parlamentară» s-a urmat... între cele două ebdomadare locale. CARAGIALE, N. S. 68.
      surse: DLRLC

etimologie: