23 de definiții pentru hartoi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni.

HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. ♦ Refl. (Despre sănii) A aluneca într-o parte. [Var.: hartuí vb. IV] – Din magh. fartolni.

hartoi [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ~tui, ~rțui, hăr~, hărtui, hărțui, hârt~ / Pzi: ~esc / E: mg fartolni] 1 vt A face să alunece într-o parte un vehicul (sanie, plută). 2 vr (D. sănii) A aluneca într-o parte. 3 vt A înlătura din drum un vehicul. 4 vt A coti. 5 vr A se răsturna. 6 vr A se feri.

hartoi2 sn [At: I. CR. V, 183 / Pl: ~oaie / E: hartoi] (Reg) Drum situat într-un loc costiș.

HARTOÍ, hartoiesc, vb. IV. Tranz. (Regional, cu privire la car, sanie etc.) A da la o parte, a cîrmi din drum. Apoi cu mare greu hartoiește carul într-o parte, îl oprește în loc, se pune pe proțap și se așterne pe gînduri. CREANGĂ, P. 41. ◊ Refl. (În forma hartui) Sania se hartui, două țipete, apoi un hohot general de rîs; Elvira și Ana erau culcate-n zăpadă. VLAHUȚĂ, O. A. III 163. – Variantă: hartuí vb. IV.

A HARTOÍ ~iésc tranz. pop. A face să se hartoiască. /<ung. hartolni

A SE HARTOÍ se ~iéște intranz. pop. (despre sănii, căruțe etc.) A-și schimba brusc direcția, alunecând într-o parte. /<ung. hartolni

hartoì v. Mold. a cârmi, a da în lături: cu mare greu hartoiește carul într’o parte CR. [V. hart, lature].

HARTUÍ vb. IV v. hartoi.

hartoĭésc, -uĭésc, V. hărtuĭesc.

hărtuĭésc și hartuĭésc și (Trans. Bucov.) fartuĭésc v. tr. (ung. farolni și fartolni, a aluneca în lăturĭ, infl. de hátralni, a se retrage, a se da la o parte). Cîrmesc făcînd să alunece în lăturĭ partea din apoĭ (a săniiĭ, a caruluĭ, a pluteĭ). V. refl. Pluta hartuindu-se ca o sanie (Vlah. Rom. Pit. 243). – Și hartoĭesc și hîrtóĭ (pers. III -oaĭe). În Ĭal. mă hîrtóĭ, 1. mă daŭ în lăturĭ, 2. mă răstorn (un car), și hărtesc, cîrmesc, mă daŭ în lăturĭ, mă feresc: apucă de proțap și hărtește la dreapta. V. hart 2 și rapeg.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hartoi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hartoiesc, 3 sg. hartoiește, imperf. 1 hartoiam; conj. prez. 1 sg. să hartoiesc, 3 să hartoiască

hartoi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hartoiesc, imperf. 3 sg. hartoia; conj. prez. 3 să hartoiască

hartoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hartoiésc, imperf. 3 sg. hartoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. hartoiáscă

hartoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hartoiesc, conj. hartoiască)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hartói, hartoáie, s.n. (reg., înv.) drum pe o coastă de deal; fărtoaie.

Intrare: hartoi
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hartoi
  • hartoire
  • hartoit
  • hartoitu‑
  • hartoind
  • hartoindu‑
singular plural
  • hartoiește
  • hartoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hartoiesc
(să)
  • hartoiesc
  • hartoiam
  • hartoii
  • hartoisem
a II-a (tu)
  • hartoiești
(să)
  • hartoiești
  • hartoiai
  • hartoiși
  • hartoiseși
a III-a (el, ea)
  • hartoiește
(să)
  • hartoiască
  • hartoia
  • hartoi
  • hartoise
plural I (noi)
  • hartoim
(să)
  • hartoim
  • hartoiam
  • hartoirăm
  • hartoiserăm
  • hartoisem
a II-a (voi)
  • hartoiți
(să)
  • hartoiți
  • hartoiați
  • hartoirăți
  • hartoiserăți
  • hartoiseți
a III-a (ei, ele)
  • hartoiesc
(să)
  • hartoiască
  • hartoiau
  • hartoi
  • hartoiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hartui
  • hartuire
  • hartuit
  • hartuitu‑
  • hartuind
  • hartuindu‑
singular plural
  • hartuiește
  • hartuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hartuiesc
(să)
  • hartuiesc
  • hartuiam
  • hartuii
  • hartuisem
a II-a (tu)
  • hartuiești
(să)
  • hartuiești
  • hartuiai
  • hartuiși
  • hartuiseși
a III-a (el, ea)
  • hartuiește
(să)
  • hartuiască
  • hartuia
  • hartui
  • hartuise
plural I (noi)
  • hartuim
(să)
  • hartuim
  • hartuiam
  • hartuirăm
  • hartuiserăm
  • hartuisem
a II-a (voi)
  • hartuiți
(să)
  • hartuiți
  • hartuiați
  • hartuirăți
  • hartuiserăți
  • hartuiseți
a III-a (ei, ele)
  • hartuiesc
(să)
  • hartuiască
  • hartuiau
  • hartui
  • hartuiseră
hârtui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărtoi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
hărtui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
harțui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hartoi, hartoiescverb

  • 1. regional A da la o parte, a cârmi din drum carul, sania etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi cu mare greu hartoiește carul într-o parte, îl oprește în loc, se pune pe proțap și se așterne pe gînduri. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
    • 1.1. reflexiv (Despre sănii) A aluneca într-o parte. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Sania se hartui, două țipete, apoi un hohot general de rîs; Elvira și Ana erau culcate-n zăpadă. VLAHUȚĂ, O. A. III 163. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.