harpagon sm [At: CADE / Pl: ~i / E: fr harpagon] (Liv) Om avar.

harpagon sm [At: RESMERIȚĂ, D. / V: ar~ / Pl: ~i / E: fr harpagon] Om zgârcit Si: avar, zgârie-brânză.

HARPAGON, harpagoni, s. m. Om foarte zgîrcit, avar. – Variantă: arpagon s. m.

HARPAGON s.m. Om zgîrcit, avar; meschin. [Var. arpagon s.m. / < fr. harpagon, cf. Harpagon – eroul piesei „Avarul” de Molière].

HARPAGON s. m. om foarte zgârcit, avar. (< fr. harpagon)

HARPAGON ~i m. rar Persoană extrem de zgârcită; zgârie-brânză. /Din Harpagon n. pr.

Harpagon m. 1. personaj dintr’o comedie de Molière; 2. om foarte avar.

*harpagón m. (d. Harpagon, un personagiŭ din Avaru luĭ Molière, d. vgr. ῾arpagé, răpire, furt, ῾arpázo, răpesc. V. harpĭe). Mare avar. – Fem. -oánă, pl. e.

arpagon sm vz harpagon

ARPAGON s. m. V. harpagon.

ARPAGON s.m. v. harpagon.

harpagon (tip uman) s. m., pl. harpagoni

harpagon (tip uman) s. m., pl. harpagoni

harpagon s. m., pl. harpagoni

HARPAGON s., adj. v. avar, calic, zgârcit.

harpagon s., adj. v. AVAR. CALIC. ZGÎRCIT.

Harpagon – Numele inventat (după un model grecesc harpaghé = aviditate, lăcomie) de Molière pentru a-și boteza „Avarul” său (1668), pe care el însuși l-a calificat „dintre oameni, omul cel mai puțin om, iar dintre muritori, muritorul cel mai hulpav și mai hapsîn”. Am adăuga, cu voia lui Molière: „și dintre avari, avarul cel mai avar”. De aceea, cînd vrem să spunem despre cineva că-i de o neîntrecută zgîrcenie, îl numim „harpagon”, cu „h” mic, deoarece din nume propriu a ajuns un substantiv comun. LIT.