14 definiții pentru harnașament


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harnașament sn [At: ARDELEANU, D. 112 / Pl: ~e / E: fr harnachement] Totalitate a obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor (hamuri, șa etc.) necesare pentru a înhăma și înșăua calul. Obiecte de harnașament.Ne pusese la îndemînă opt cai arabi ce ne așteptau la mal gata înșeuați cu harnașamente orientale. BART, S. M. 22.

HARNAȘAMÉNT s.n. Totalitatea obiectelor (hamuri, curele etc.) necesare la înhămarea și la înșeuarea unui cal. [Pl. -te, -turi. / < fr. harnachement].

HARNAȘAMÉNT s. n. totalitatea obiectelor necesare la înhămarea și înșeuarea unui cal. (< fr. harnachement)

HARNAȘAMÉNT ~e n. Totalitate a obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea unui cal. /<fr. harnachement

harnașament n. tot tacâmul unui cal (= fr. harnachement).

*harnașamént n., pl. e (fr. harnachement, d. harnais, d. scand. *her-nest, proviziunea armateĭ, de unde vine și germ. harnisch, engl. harness). Tot echipamentu unuĭ cal de trăsură saŭ de călărie. V. raft 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

harnașamént s. n., pl. harnașaménte

harnașamént s. n., pl. harnașaménte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HARNAȘAMÉNT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelământ, tacâm. (~ al unui cal.)

HARNAȘAMENT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelămînt, tacîm. (~ al unui cal.)

Intrare: harnașament
harnașament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnașament
  • harnașamentul
  • harnașamentu‑
plural
  • harnașamente
  • harnașamentele
genitiv-dativ singular
  • harnașament
  • harnașamentului
plural
  • harnașamente
  • harnașamentelor
vocativ singular
plural
harnașament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnașament
  • harnașamentul
  • harnașamentu‑
plural
  • harnașamenturi
  • harnașamenturile
genitiv-dativ singular
  • harnașament
  • harnașamentului
plural
  • harnașamenturi
  • harnașamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

harnașament

  • 1. Totalitatea obiectelor (hamuri, șa etc.) necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: sarsam săidăcărie tacâm șelământ un exemplu
    exemple
    • Ne pusese la îndemînă opt cai arabi ce ne așteptau la mal gata înșeuați cu harnașamente orientale. BART, S. M. 22.
      surse: DLRLC

etimologie: