15 definiții pentru harnașament

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. – Din fr. harnachement.

harnașament sn [At: ARDELEANU, D. 112 / Pl: ~e / E: fr harnachement] Totalitate a obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului.

HARNAȘAMÉNT, harnașamente, s. n. Totalitatea obiectelor (hamuri, șa etc.) necesare pentru a înhăma și înșăua calul. Obiecte de harnașament.Ne pusese la îndemînă opt cai arabi ce ne așteptau la mal gata înșeuați cu harnașamente orientale. BART, S. M. 22.

HARNAȘAMÉNT s.n. Totalitatea obiectelor (hamuri, curele etc.) necesare la înhămarea și la înșeuarea unui cal. [Pl. -te, -turi. / < fr. harnachement].

HARNAȘAMÉNT s. n. totalitatea obiectelor necesare la înhămarea și înșeuarea unui cal. (< fr. harnachement)

HARNAȘAMÉNT ~e n. Totalitate a obiectelor necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea unui cal. /<fr. harnachement

harnașament n. tot tacâmul unui cal (= fr. harnachement).

*harnașamént n., pl. e (fr. harnachement, d. harnais, d. scand. *her-nest, proviziunea armateĭ, de unde vine și germ. harnisch, engl. harness). Tot echipamentu unuĭ cal de trăsură saŭ de călărie. V. raft 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

harnașament s. n., pl. harnașamente

harnașament s. n., pl. harnașamente

harnașamént s. n., pl. harnașaménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HARNAȘAMÉNT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelământ, tacâm. (~ al unui cal.)

HARNAȘAMENT s. (înv. și reg.) săidăcărie, sărsam, șelămînt, tacîm. (~ al unui cal.)

Intrare: harnașament
harnașament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnașament
  • harnașamentul
  • harnașamentu‑
plural
  • harnașamente
  • harnașamentele
genitiv-dativ singular
  • harnașament
  • harnașamentului
plural
  • harnașamente
  • harnașamentelor
vocativ singular
plural
harnașament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnașament
  • harnașamentul
  • harnașamentu‑
plural
  • harnașamenturi
  • harnașamenturile
genitiv-dativ singular
  • harnașament
  • harnașamentului
plural
  • harnașamenturi
  • harnașamenturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

harnașament, harnașamentesubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea obiectelor (hamuri, șa etc.) necesare la înhămarea, înșeuarea și conducerea calului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ne pusese la îndemînă opt cai arabi ce ne așteptau la mal gata înșeuați cu harnașamente orientale. BART, S. M. 22. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.