14 definiții pentru halebardă alebardă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

halebardă sf [At: DA ms / V: al~, hei~ / Pl: ~de / E: fr hallebarde] Armă medievală în formă de lance, cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig. [Var.: alebárdă s. f.] – Din fr. hallebarde.

HALEBÁRDĂ, halebarde, s. f. Armă medievală în formă de suliță cu mîner lung de lemn și cu un vîrf de fier prevăzut într-o parte cu un tăiș în formă de bardă, iar în cealaltă cu unul în formă de cîrlig. – Pl. și: halebărzi (VORNIC, O. 24). – Variantă: alebárdă s. f.

HALEBÁRDĂ s.f. Armă medievală în formă de lance, care avea vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. [Pl. -barde, -bărzi, var. alebardă s.f. / < fr. hallebarde].

HALEBÁRDĂ s. f. armă medievală în formă de lance, cu vârful de fier prevăzut cu o bardă pe o parte și cu un cârlig pe partea opusă. (< fr. hallebarde)

HALEBÁRDĂ ~e f. Armă (în evul mediu) în formă de lance cu vârful ascuțit prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe cealaltă cu un cârlig. [G.-D. halebardei] /<fr. hallebarde

*halebárdă f., pl. e (fr. hallebarde, d. germ. helm-barte, „bardă de coĭf”). Un fel de suliță lungă care avea și un tăiuș (ca baltagu), și un cĭoc (ca tîrnăcopu).

alebárdă sf vz halebardă

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s. f. v. halebardă.

ALEBÁRDĂ s.f. v. halebardă.

alebardă f. suliță al cării fier e încrucișat cu altul în formă de semicerc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

halebárdă s. f., g.-d. art. halebárdei; pl. halebárde

Intrare: halebardă
halebardă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halebardă
  • halebarda
plural
  • halebarde
  • halebardele
genitiv-dativ singular
  • halebarde
  • halebardei
plural
  • halebarde
  • halebardelor
vocativ singular
plural
halebardă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F62)
Surse flexiune: DLRLC, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • halebardă
  • halebarda
plural
  • halebărzi
  • halebărzile
genitiv-dativ singular
  • halebărzi
  • halebărzii
plural
  • halebărzi
  • halebărzilor
vocativ singular
plural
alebardă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alebardă
  • alebarda
plural
  • alebarde
  • alebardele
genitiv-dativ singular
  • alebarde
  • alebardei
plural
  • alebarde
  • alebardelor
vocativ singular
plural

halebardă alebardă

  • 1. Armă medievală în formă de lance cu un vârf de fier ascuțit, prevăzut pe o parte cu o secure, iar pe partea opusă cu un cârlig.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: