8 definiții pentru hagiologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hagiologie sf [At: DN3 / P: ~gi-o~ / Pl: ~ii / E: fr hagiologie] Hagiografie.

HAGIOLOGÍE s. f. Hagiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiologie.

HAGIOLOGÍE s. f. Hagiografie. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. hagiologie.

HAGIOLOGÍE s.f. Hagiografie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. hagiologie, cf. gr. hagios – sacru, logos – știință].

HAGIOLOGÍE s. f. ansamblu de scrieri care tratează despre sfinți sau despre lucruri sfinte. (< fr. hagiologie)

HAGIOLOGÍE f. v. HAGIOGRAFIE. /<fr. hagiologie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hagiologíe (-gi-o-) s. f., art. hagiología, g.-d. hagiologíi, art. hagiologiéi

hagiologíe s. f. (sil. -gi-o-), art. hagiología, g.-d. hagiologíi, art. hagiologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HAGIO- „sacru, sfînt”. ◊ gr. hagios „sacru” > fr. hagio-, germ. id. > rom. hagio-.~graf (v. -graf), s. m., autor care scrie despre viețile sfinților; ~grafie (v. -grafie), s. f., ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; sin. hagiologie; ~logie (v. -logie1), s. f., hagiografie*.

Intrare: hagiologie
  • silabație: ha-gi-o-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hagiologie
  • hagiologia
plural
genitiv-dativ singular
  • hagiologii
  • hagiologiei
plural
vocativ singular
plural

hagiologie

etimologie: