13 definiții pentru hachiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁCHIȚĂ, hachițe, s. f. (La pl.; în expr.) A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. [Acc. și: hachíțe] – Et. nec.

HÁCHIȚĂ ~e f. Dorință sau atitudine neașteptată, trecătoare (și neobișnuită); toană[1]; capriciu. Asta-i ~a ta.A avea ~e (a-l apuca (pe cineva) ~ele sau a-i veni ~ele) a) a deveni capricios; b) a avea o criză de isterie. /Orig. nec.

  1. În original, incorect, taină. — cata

háchiță f., pl. e. Est. Fam. Furie, capriciŭ, gust de ceartă saŭ de vre-o extravaganță: l-a apucat (saŭ ĭ-a venit) hachița (saŭ hachițele) să plece. – Și haghiță. V. huĭ și paraxin.

hachițe sfp [At: CONV. LIT. XLIV, 544 / V: haghițe / E: nct] 1 (Mol) Boală umană nedefinită mai îndeaproape. 2 (Îe) A-l apuca (sau a-i veni) ~ele A-l apuca istericalele. 3 (Îae) A avea capricii. 4 Ceartă.

HÁCHIȚE s. f. pl. (În expr.) A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale. [Acc. și: hachíțe] – Et. nec.

HÁCHIȚE s. f. pl. (În expr.) A avea hachițe, a-l apuca pe cineva (sau a-i veni cuiva) hachițele = a avea toane, capricii. Muierea mea s-ar fi dus și după o potaie de lupi... cînd îi venea hachițele ei de dus. La TDRG.

HACHÍȚE s. f. pl. 1. (În expr.) A avea hachițe (a-l apuca pe cineva sau a-i veni cuiva hachițele) = a avea toane, capricii, istericale. 2. Chichițe, nod în papură. [Acc. și: háchițe]

hàchițe f. pl. Mold. toane: i-au venit hachițele să plece. [Origină necunoscută].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

háchiță s. f., g.-d. art. háchiței; pl. háchițe

háchiță s. f., pl. háchițe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÁCHIȚĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, maimuțăreală, moft, naz, poftă, prosteală, sclifoseală, toană.

hachiță s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

háchiță (-țe), s. f. – (Mold.) Capriciu, chef, toane, încăpățînare. Origine necunoscută.

Intrare: hachiță
hachiță substantiv feminin
  • pronunție: hachiță, hachiță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hachiță
  • hachița
plural
  • hachițe
  • hachițele
genitiv-dativ singular
  • hachițe
  • hachiței
plural
  • hachițe
  • hachițelor
vocativ singular
plural

hachiță

  • 1. (la) plural expresie A avea hachițe sau a-l apuca (pe cineva), a-i veni (cuiva) hachițele = a avea toane, capricii, istericale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Muierea mea s-ar fi dus și după o potaie de lupi... cînd îi venea hachițele ei de dus. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Chichițe, nod în papură.
    surse: DLRM

etimologie: