HABOTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.

HABOTNIC adj. și sm. Bigot, fanatic (vorb. de Evrei): s’au luat ~ii la bătaie și s’au păruit de le-au mers fulgii (grig.) [rus. habatnikŭ].

HABOTNIC, -Ă, habotnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care respectă cu scrupulozitate exagerată prescripțiile religiei; bigot. – Din rus. habadnik „membru al sectei religioase evreiești «Habad»”.

HABOTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival pop. (despre persoane) Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuprins de o pasiune excesivă pentru respectarea prescripțiilor religioase; bigot; bisericos. /<rus. habotnik

habotnic adj. m., s. m., pl. habotnici; adj. f., s. f. habotnică, pl. habotnice

habotnic adj. m., s. m., pl. habotnici; adj. f., s. f. habotnică, pl. habotnice

habotnic (habotnică), adj. – Bigot. Rus. chabatnik „membru al unei secte pietiste de evrei ruși” (Șeineanu, DAR; Candrea). – Der. habotnicie, s. f. (bigotism). Se spune mai ales despre evrei.

HABOTNIC adj., s. v. bigot.

HABOTNIC adj., s. (BIS.) bigot, fanatic, (pop. și fam.) bisericos, (înv.) pravoslavnic. (Credincios ~.)