9 definiții pentru habitual abitual

habitual, ~ă a [At: DEX2/ P: ~tu-al / Pl: ~i, ~e / E: fr habituel] (Rar) 1 Obișnuit. 2 Frecvent.

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.

HABITUÁL, -Ă, habituali, -e, adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pr.: -tu-al] – Din fr. habituel.

habituál adj. m., pl. habituáli; f. sg. habituálă, pl. habituále

HABITUÁL, -Ă adj. (Rar) Obișnuit, frecvent. [Pron. -tu-al. / < fr. habituel].

HABITUÁL, -Ă adj. obișnuit, frecvent. (< fr. habituel)

HABITUÁL ~ă (~i, ~e) Care este obișnuit; frecvent. /<fr. habituel

abituál, -ă adj. v. habitual.

*abituál, -ă adj. (mlat. habitualis, d. lat. habituare, a deprinde). Obișnuit, consuetudinar: plimbare abituală.

Intrare: habitual
habitual adjectiv
  • silabație: ha-bi-tu-al
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • habitual
  • habitualul
  • habitualu‑
  • habitua
  • habituala
plural
  • habituali
  • habitualii
  • habituale
  • habitualele
genitiv-dativ singular
  • habitual
  • habitualului
  • habituale
  • habitualei
plural
  • habituali
  • habitualilor
  • habituale
  • habitualelor
vocativ singular
plural
abitual adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • abitual
  • abitualul
  • abitualu‑
  • abitua
  • abituala
plural
  • abituali
  • abitualii
  • abituale
  • abitualele
genitiv-dativ singular
  • abitual
  • abitualului
  • abituale
  • abitualei
plural
  • abituali
  • abitualilor
  • abituale
  • abitualelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)

habitual abitual

etimologie: