habitaclu habitaglu abitaclu

habitaclu

  • 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine.
    surse: DEX '09 DN MDN '00
    • 1.1. Calotă de alamă care acoperă busola.
      surse: DEX '09
  • 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.).
    surse: DEX '09 DN MDN '00 NODEX
  • 3. Cască de metal pentru scafandri grei.
    surse: MDN '00

etimologie:

O definiție


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

HABITACLU a) cutie specială de alamă sau alt material antimagnetic care protejează compasul de umezeală și lovituri; b) spațiu rezervat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc.

Intrare: habitaclu
habitaclu (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular habitaclu habitaclul
plural habitacluri habitaclurile
genitiv-dativ singular habitaclu habitaclului
plural habitacluri habitaclurilor
vocativ singular
plural
habitaclu (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular habitaclu habitaclul
plural habitacle habitaclele
genitiv-dativ singular habitaclu habitaclului
plural habitacle habitaclelor
vocativ singular
plural
habitaglu (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular habitaglu habitaglul
plural habitagle habitaglele
genitiv-dativ singular habitaglu habitaglului
plural habitagle habitaglelor
vocativ singular
plural
habitaglu (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular habitaglu habitaglul
plural habitagluri habitaglurile
genitiv-dativ singular habitaglu habitaglului
plural habitagluri habitaglurilor
vocativ singular
plural
abitaclu (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abitaclu abitaclul
plural abitacle abitaclele
genitiv-dativ singular abitaclu abitaclului
plural abitacle abitaclelor
vocativ singular
plural
abitaclu (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N39) nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular abitaclu abitaclul
plural abitacluri abitaclurile
genitiv-dativ singular abitaclu abitaclului
plural abitacluri abitaclurilor
vocativ singular
plural

9 definiții încorporate

Aceste definiții sunt deja încorporate în filele „rezultate” și „declinări”. Le prezentăm pentru edificare.

HABITÁCLU, habitacluri, s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). [Pl. și: habitacle] – Din fr. habitacle.

HABITÁCLU, habitacle (habitacluri), s. n. 1. Locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine. ♦ Calotă de alamă care acoperă busola. 2. Spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.). – Din fr. habitacle.

!habitáclu (-ta-clu) s. n., art. habitáclul; pl. habitácluri

habitáclu s. n. (sil. -clu), art. habitáclul; pl. habitácle

habitáclu (habitáglu) s. n., pl. habitacle (habitagle) / habitacluri (habitagluri)

ABITÁCLU s.n. v. habitaclu.

HABITÁCLU s.n. 1. Locaș special al busolei pe o navă. 2. Spațiu amenajat într-o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. [Pl. -le, -luri. Var. abitaclu s.n. / < fr. habitacle, cf. it. abitacolo].

HABITÁCLU s. n. 1. locaș special al compasului pe o navă. 2. spațiu amenajat într-o aeronavă sau într-o mașină pentru echipaj, călători, poștă etc. 3. cască de metal pentru scafandri grei. (< fr. habitacle)

HABITÁCLU ~e n. Spațiu amenajat pe o aeronavă pentru echipaj, călători, poștă etc. /<fr. habitacle