12 definiții pentru hașcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.

HÁȘCĂ, hăști, s. f. (Reg.) Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. – Cf. ucr. chašča „tufiș”.

hașcă1 sf [At: I. CR. II, 21 / Pl: hăști / E: ns cf ucr хашши] (Reg) 1 Copac uscat, cu trunchiul găunos. 2 Trunchi găunos de copac. 3 Buturugă.

hașcă2 sf [At: LB / V: aș~ / Pl: ? / E: nct] (Înv) Mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.

hașcă3 sf [At: CADE / V: hâș~ / Pl: ~șce / E: cf mg haskér] (Reg) 1 Piele de vită bolnavă. 2 Animal bolnav și extrem de slab. 3 (Fig) Femeie depravată.

HÁȘCĂ, hășci, s. f. (Regional) Copac (mai ales brad) uscat și cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac. Cel ce a trecut mai adeseori printr-o pădure de brazi și de molizi, acela de bună seamă că va fi observat într-însa... o mulțime de hășci. MARIAN, INS. 96. Toți copacii au început a se clătina și hașca aceea a scîrțîi. SBIERA, P. 2.

HÁȘCĂ hăști f. pop. Copac uscat cu trunchi găunos. /cf. ucr. chašța

hașcă f. Mold. 1. brad mare uscat și găunos pe dinăuntru; 2. pielea de vită după ce s’a jupuit; 3. pielea adaosă spre a lărgi căputa de asupra (CR.). [Pol. HASKA; pentru raportul logic, cf. blană, piele și scândură].

háșcă f., pl. ște și hășțĭ. Nord. Brad uscat (cĭolpan). Trunchĭ scorburos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

háșcă (reg.) s. f., g.-d. art. hắștii; pl. hăști

háșcă s. f., g.-d. art. hăștii; pl. hăști


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

háșcă (hắști), s. f. – Trunchi gol, scobit. Origine necunoscută. În Mold. Pare identic cu hașcă, s. f. (înv., tigaie la armele de foc).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

háșcă2 s.f. (înv.) mic recipient la vechile arme de foc, în care se punea praful de pușcă.

Intrare: hașcă
hașcă1 (pl. -ti) substantiv feminin
substantiv feminin (F85)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașcă
  • hașca
plural
  • hăști
  • hăștile
genitiv-dativ singular
  • hăști
  • hăștii
plural
  • hăști
  • hăștilor
vocativ singular
plural
hașcă2 (pl. -ci) substantiv feminin
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașcă
  • hașca
plural
  • hășci
  • hășcile
genitiv-dativ singular
  • hășci
  • hășcii
plural
  • hășci
  • hășcilor
vocativ singular
plural

hașcă

  • 1. regional Copac uscat, cu trunchiul găunos; trunchi găunos de copac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cel ce a trecut mai adeseori printr-o pădure de brazi și de molizi, acela de bună seamă că va fi observat într-însa... o mulțime de hășci. MARIAN, INS. 96.
      surse: DLRLC
    • Toți copacii au început a se clătina și hașca aceea a scîrțîi. SBIERA, P. 2.
      surse: DLRLC

etimologie: