15 definiții pentru hărmălaie harmalaie (2) harmălaie (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hărmălaie sf [At: CONTEMPORANUL, II, 240 / V: harmal~, har~, ~ăia / Pl: ~lăi / E: fo] 1 Zgomot mare (produs de strigăte, de glasuri amestecate) Si: (reg) hărhălaie (1). 2 Dezordine însoțită de zgomot Si: (reg) hărhălaie (2).

HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică.

HĂRMĂLÁIE s. f. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă, tărăboi, hălălaie, hărhălaie. [Var.: harmaláie s. f.] – Formație onomatopeică.

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (produs mai ales de strigăte, de glasuri amestecate); gălăgie, zarvă, tărăboi. Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61. Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383. Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69. – Variante: harmaláie (SADOVEANU, N. F. 149, VLAHUȚĂ, CL. 84), harmăláie (VLAHUȚĂ, la TDRG) s. f.

HĂRMĂLÁIE, hărmălăi, s. f. Larmă, zgomot mare (de strigăte, de glasuri); gălăgie, zarvă. [Var.: harmaláie s. f.] – Onomatopee.

HĂRMĂLÁIE f. Tulburare mare, însoțită de gălăgie și scandal; tărăboi. [G.-D. hărmălaiei] /Onomat.

hărmăláĭe f., pl. ăĭ (vsl. *kormola, kramola, răscoală, mlat. carmula, cuv. germanic, de unde și suedez, dial. klamra, vechĭ islandez glamra, a face gălăgie, glam, glamm, gălăgie, glaumr, veselie zgomotoasă. V. Bern. la kormola, glomotŭ și glumŭ și rom. mă crămăluĭesc, calamandros, gălămoz și glumă). Hălălaĭe, harhat, ramăt, gălăgie, mare amestecătură de glasurĭ: a sărit să descurce hărmălaĭa (Sov. 180). – În est harmalaĭe și harhalaĭe. V. agîrlîc.

HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.

HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.

HARMALÁIE s. f. v. hărmălaie.

HARMĂLÁIE s. f. v. hărmălaie.

harmalaie f. Mold. gălăgie: harmalaie de vorbe. [Origină necunoscută].

harmaláĭe, V. hărmălaĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hărmăláie s. f., art. hărmăláia; g.-d. art. hărmăláiei

hărmăláie s. f., art. hărmăláia, pl. hărmălăi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂRMĂLÁIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (livr.) tapaj, (fam.) tam-tam, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalâc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gâlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

HĂRMĂLAIE s. balamuc, gălăgie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era acolo o ~ de nedescris.)

Intrare: hărmălaie
hărmălaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaia
plural
  • hărmălaie
  • hărmălaiele
genitiv-dativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaiei
plural
  • hărmălaie
  • hărmălaielor
vocativ singular
plural
hărmălaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hărmălaie
  • hărmălaia
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăile
genitiv-dativ singular
  • hărmălăi
  • hărmălăii
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăilor
vocativ singular
plural
harmalaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F133)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmalaie
  • harmalaia
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăile
genitiv-dativ singular
  • hărmălăi
  • hărmălăii
plural
  • hărmălăi
  • hărmălăilor
vocativ singular
plural
harmalaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmalaie
  • harmalaia
plural
  • harmalaie
  • harmalaiele
genitiv-dativ singular
  • harmalaie
  • harmalaiei
plural
  • harmalaie
  • harmalaielor
vocativ singular
plural
harmălaie2 (pl. -ăi) substantiv feminin
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmălaie
  • harmălaia
plural
  • harmălăi
  • harmălăile
genitiv-dativ singular
  • harmălăi
  • harmălăii
plural
  • harmălăi
  • harmălăilor
vocativ singular
plural
harmălaie1 (pl. ~) substantiv feminin
substantiv feminin (F129)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harmălaie
  • harmălaia
plural
  • harmălaie
  • harmălaiele
genitiv-dativ singular
  • harmălaie
  • harmălaiei
plural
  • harmălaie
  • harmălaielor
vocativ singular
plural

hărmălaie harmalaie (2) harmălaie (2)

  • 1. Zgomot mare, larmă (de strigăte, de glasuri).
    exemple
    • Se ridică hărmălaie de glasuri și huiduieli. DUMITRIU, B. F. 61.
      surse: DLRLC
    • Porni, deci, o hărmălaie; cum dracul să se ducă ei, cogeamite majuri, în linia întîia. CAMILAR, N. I 383.
      surse: DLRLC
    • Și pornise o hărmălaie și o veselie nemaipomenită. SADOVEANU, O. I 69.
      surse: DLRLC

etimologie: