15 definiții pentru hămăi hâmâi (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HĂMĂÍ, pers. 3 hắmăie, vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Prez. ind. și: hămăiește.Var.: hâmâí vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

hămăi vi [At: SADOVEANU, SĂM. II, 261 / V: ~mui, hâmâi / Pzi: p 3 ~ește și hămăie / E: ham4] (D. câini) 1 A emite în mod repetat sunetul „ham”. 2 A lătra.

HĂMĂÍ, pers. 3 hắmăie (hămăiește), vb. IV. Intranz. (Despre câini) A lătra. [Var.: hâmâí vb. IV] – Ham1 + suf. -ăi.

HĂMĂÍ, pers. 3 hămăie și hămăiește, vb. IV. Intranz. (Despre cîini) A lătra. Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43. Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13. Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93. – Variantă: hîmîí (DELAVRANCEA, S. 6) vb. IV.

A HĂMĂÍ pers. 3 hămăie intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”; a lătra. 2) fig. fam. peior. (despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă); a lătra. /ham + suf. ~ăi

hămăì v. Mold. a lătra: cănd hămăià, nu-i auziai glasul AL. [V. ham!].

hắmăĭ și -ĭésc, a v. intr. (d. ham-ham; rus. gámkatĭ). Fam. Latru, maĭ ales fără motiv apropiat, cum fac cîniĭ la lună.

HÂMÂÍ vb. IV V. hămăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hămăí (a ~) vb., ind. prez. 3 hắmăie, imperf. 3 sg. hămăía; conj. prez. 3 să hắmăie

hămăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. hămăie, imperf. 3 sg. hămăiá

hămăesc, -ăiască 3 conj., -ăiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂMĂI vb. a lătra, (pop.) a bate, (reg.) a blehăi, (prin Ban.) a puidăi, (Mold.) a zăpăi. (Cîinii ~.)

Intrare: hămăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hămăie
(să)
  • hămăie
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hămăie
(să)
  • hămăie
  • hămăiau
  • hămăi
  • hămăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hămăi
  • hămăire
  • hămăit
  • hămăitu‑
  • hămăind
  • hămăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hămăiește
(să)
  • hămăiască
  • hămăia
  • hămăi
  • hămăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hămăiesc
(să)
  • hămăiască
  • hămăiau
  • hămăi
  • hămăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hâmâie
(să)
  • hâmâie
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hâmâie
(să)
  • hâmâie
  • hâmâiau
  • hâmâi
  • hâmâiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâmâi
  • hâmâire
  • hâmâit
  • hâmâitu‑
  • hâmâind
  • hâmâindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • hâmâiește
(să)
  • hâmâiască
  • hâmâia
  • hâmâi
  • hâmâise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • hâmâiesc
(să)
  • hâmâiască
  • hâmâiau
  • hâmâi
  • hâmâiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hămăi hâmâi (2)

  • 1. (Despre câini) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a face „ham-ham”.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bate blehăi lătra puidăi zăpăi 3 exemple
    exemple
    • Cît de neliniștiți hămăiesc cînii, cînd luna, răsărind, plimbă pe imașuri umbrele răzlețe ale nourilor. CAMILAR, TEM. 43.
      surse: DLRLC
    • Un cîne se repede hămăind; apoi deodată tace. SADOVEANU, O. IV 13.
      surse: DLRLC
    • Dulăul... mai hămăia din cînd în cînd neîncrezător și răgușit. REBREANU, R. I 93.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat familiar peiorativ (Despre oameni) A vorbi mult (pe un ton de ceartă).
    surse: NODEX sinonime: lătra

etimologie:

  • Ham (1.) + sufix -ăi
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX