10 definiții pentru hăituială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hăituia sf [At: ALECSANDRI, ap. CADE / V: hui~ / Pl: ~ieli / E: hăitui1 + -eală] 1-8 Hăituire (1-8).

HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.

HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat. [Pr.: -tu-ia-] – Hăitui + suf. -eală.

HĂITUIÁLĂ, hăituieli, s. f. Acțiunea de a hăitui (1); goană după vînat; bătaie (II 1). Unii armați cu bețe pentru hăituială, alții cu puști pentru vînat. La TDRG. – Pronunțat: hăi-.

hăĭtuĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a hăitui, goană.

hăitueală f. goană vânătorească.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hăituiálă s. f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli

hăituiálă s.f., g.-d. art. hăituiélii; pl. hăituiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HĂITUIÁLĂ s. 1. v. hăituire. 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

HĂITUIA s. 1. bătaie, goană, gonire, hăituire, scornire, stîrnire, (pop.) zgornire. (~ vînatului din bîrlog.) 2. fugărire, hăituire, urmărire. (~ cuiva pentru a-l prinde.)

Intrare: hăituială
hăituială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hăituia
  • hăituiala
plural
  • hăituieli
  • hăituielile
genitiv-dativ singular
  • hăituieli
  • hăituielii
plural
  • hăituieli
  • hăituielilor
vocativ singular
plural

hăituială

  • 1. Acțiunea de a hăitui și rezultatul ei; goană după vânat; bătaie (6.6.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bătaie goană un exemplu
    exemple
    • Unii armați cu bețe pentru hăituială, alții cu puști pentru vînat. La TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hăitui + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09